Ce se întâmplă când îți deschizi inima spre Dumnezeu?

Un vătrai de fier lăsat într-un foc foarte puternic, în cele din urmă se va înroși. Deși rămâne fier, necesită căldură și lumină, calități esențiale ale focului, pentru a se înroși. Este transformat fiind pus în foc. Este valabil și în cazul oamenilor care își deschid inimile lui Dumnezeu în rugăciune și arată față de aproapele lor dragostea lui Hristos. Atunci când oamenii află vindecare de rănile păcatelor și cresc în calitatea lor de creștini, se împărtășesc mai mult din mântuirea lui Dumnezeu.
Mântuitorul nostru a zis că cei care Îl urmează trebuie să fie desăvârșiți, așa cum și Tatăl lor Cel din cer este desăvârșit, deci avem toți o cale lungă de străbătut (Matei 5, 48). În Biserica Ortodoxă, noi numim acest proces theosis = înaintarea în sfințenie și unire cu Domnul. S-ar putea spune că noi devenim ca un fier lăsat în Rugul Aprins (da, majusculele sunt intenționate). Așa cum a spus Sfântul Apostol Petru, noi devenim „părtași ai dumnezeieștii firi” prin har (II Petru 1, 4). Noi rămânem muritorii care au nevoie să își dea jos încălțămintea și să cadă cu fețele lor înaintea Domnului. El este Dumnezeu Atotputernic, iar noi în mod sigur nu suntem.
(Pr. Prof. Philip LeMasters, Credința uitată. Vechi adevăruri din Răsăritul creștin pentru creștinii contemporani, Traducere din engleză Mădălin Enciu, Editura Doxologia, Iași, 2016, sursa: Doxologia.ro)