Ce să mai înțelegi!?

Alaltăieri, selecționerul Pițurcă a vorbit! Fapta, rarisimă la domnia sa, m-a pus pe gânduri. Cum, acum, când toată lumea înjunghie porci, mai mult sau mai puțin tranchilizați, domnul Pițurcă să dea interviuri!? Nu tu caltaboși, nu țuică fiartă, ci interviuri la obiect? Ceva e putred, mi-am zis, probabil că pregătește vreo surpriză de proporții, și atunci s-o fi gândit (ori, mai degrabă, o fi ascultat de sfatul vreunui prieten dotat cu această calitate) că e momentul să apeleze la presa pe care altfel o urăște ca tot prostovanul, indiferent că îl înjură sau nu. Iar pe el, și pe bună dreptate, presa chiar l-a elogiat pentru remarcabila calificare. Ba l-a mai desemnat și „antrenorul anului”, distincție și ea pe deplin meritată. Ei, ia să vedem ce zice domnia sa. Păi, mai întâi, lucrul de care mă temeam cel mai mult, anume că „Naționala nu este un loc pentru experimente”. În traducere liberă, asta înseamnă că la turneul final domnul Pițurcă va defila cu aceleași personaje, indiferent dacă vor fi sau nu în formă. Este chestia care mă sperie cel mai tare, fiindcă, exceptându-i pe cei trei care, de altfel, ocupă și podiumul celor mai buni fotbaliști din acest an (Mutu, Lobonț, Chivu) toți ceilalți sunt nu doar interșanjabili cu oricare alții din lot, dar chiar cu oricine de oriunde. Pentru prea entuziaștii apărători ai „consecvenței” lui Pițurcă: da’ dacă nu-i consecvență, ci doar încăpățânare de berbec? Vă mai amintiți de alternativa Contra – Ogăraru? Și de Pițurcă (pardon) care-l tot titulariza pe ăla, când celălalt juca evident mult mai bine? De fapt, juca. În timp ce „Guriță” freca banca cu dosul personal. Ajunși aici, ne lovim de o altă „consecvență” care pare mai degrabă o „aroganță”! Anume că, deși declara că la el în echipă vin doar ăia care-s titulari pe la cluburile lor, de nenumărate ori s-a întâmplat tocmai pe dos, începând chiar cu aceleași exemple: Ogăraru juca meci de meci la Ajax (și bine!) în timp ce la Getafe adesea Guriță era doar în tribună… iar la Națională nu rata nici un meci! Adăugând și ideea că ne-am putea face iremediabil de râs trimițându-l pe Pinguin în teren (în loc de Zoo!), probabil în virtutea aceleiași idei că, decât să experimentezi cu un Torje sau Keșeru, mai bine joci prost la sigur cu Pinguinu’ sau Bănel, mă îndoiesc că la Euro, marșând pe ideea asta, putem obține mai mult de zero puncte. Îi urez minte lui Pițurcă și dv. un 2008 luminos. La mulți ani!