Ce să faci cu 72 de fecioare, când doar trei te pot înnebuni, cu isteriile lor?

Distanța dintre Paris și Bruxelles poate fi străbătută într-o oră cu tejeveul – trenul ăla bengos de mare viteză – și-n două luni cu atentatul. Atâta le-a trebuit musulmanilor zoriți de ură pentru a uni cele două capitale pe harta turistică a atentatelor, folosind forța de locomoție a bombelor și viteza de tejeve a gloanțelor.
Misiune îndeplinită și de data asta, Allah akbar! Misiunea de-o sfântă imbecilitate de a transforma Europa într-un pământ unde să dicteze doar legile deșertului emoțional și intelectual, din care flăcăii ăia arabi provin, a mai pus o grămadă de cadavre la temelie.
Și e doar prologul pentru acești inși care își declanșează centura încărcată de explozibil cu nonșalanța cu care și noi mai slăbim câte o gaură la curea, după un prânz copios. Conform credinței lor, pe lumea cealaltă îi așteaptă 72 de bucăți fecioare, gata să fie găurite de mai mare dragul.
Oare cât de prost trebuie să fii ca să accepți ca recompensă o astfel de enormitate? Și ce să faci cu 72, când doar trei fecioare te pot scoate din minți cu pretențiile și isteriile lor?
Ceea ce mă scârbește la inșii ăștia care urăsc tot ce înseamnă civilizație, deși se folosesc de ea, este că lovesc în oamenii simpli. Pe ăia îi masacrează. Pătura de sus, care mai poate fi vinovată în vreun fel de frustrările pe care teroriștii le trăiesc, rămâne intangibilă pentru mitralierele și boambele lor.
Apropo de intangibilii noștri care freacă menta la Bruxelles. Trupurile tranșate ca la măcelărie i-au dat pentru prima dată ocazia unei ștersăciuni ca Daciana lu’ Ponta să creadă că își încasează cu mari riscuri avantajele enorme din Parlamentul continental.
Cred că grupul român nu va rata ocazia de a cere o mărire de leafă. Și sper că Daciana și Cătălin Ivan n-au ratat nici ocazia de a-și trage câte un selfie lângă fiecare punct unde au avut loc atentatele. Dă bine la Feisbuc.