Ce s-a văzut și ce nu s-a văzut la sărbătoarea Sfintei Parascheva

Paradigmatic modul în care fiecare vede ce se întâmplă la Iași, în miezul lui octombrie. Unii văd îmbulzeală și mentalități de ev mediu, alții pelerini care impresionează prin răbdare, comuniune, frumusețe sufletească. Unii văd comerț religios, alții binecuvântarea de a putea cumpăra o icoană sau o carte de folos duhovnicesc. Acolo unde se vorbește blasfemator de cadavru și de oase, cei mai mulți văd trup neputrezit prin harul și mireasma Duhului Sfânt. Unii se scârbesc, alții se sfințesc.
Sunt însă foarte multe care scapă ochiului și despre care nu se vorbește. E partea nevăzută a sărbătorii. Și anul acesta a fost o organizare căreia nici cei mai vehemenți critici nu prea i-au găsit cusur. Privite din afară, toate activitățile aferente pelerinajului de la Iași par că se derulează de la sine. În spate este însă munca istovitoare a multor oameni. Pe baza experienței din anii anteriori, se ia fiecare componentă a sărbătorii și se analizează, stabilindu-se totul, până la cel mai mic amănunt. Pentru fiecare moment și lucru de făcut, oricât de minor, există cineva delegat. Cei mai mulți i-au văzut pe purtătorul de cuvânt sau pe doi-trei preoți care au mai avut responsabilitatea de a oferi declarații. Dar sunt sute de colegi de la Mitropolie care au lucrat și au jertfit chiar și din timpul lor liber, pentru ca totul să fie așa cum se cuvine.
Comunitate și comuniune
Cele mai importante activități – slujbe, procesiune – au fost văzute în direct pe doxologia.ro, acolo unde au mai fost postate și numeroase materiale utile și ziditoare de suflet. Ce nu s-a văzut este echipa care, sub coordonarea omniprezentului ei director, Bogdan Zamfirescu, a lucrat zi și noapte pentru ca oricine din lumea aceasta, cu o conexiune la internet, să poată fi părtaș la momentele sfinte. Evident, aici adăugăm și Trinitas TV, Radio Trinitas sau „Ziarul Lumina“, dar și admirabile instituții de presă laice care au presărat prin case și în inimi părticele din ospățul duhovnicesc de la praznicul acestei Sfinte atât de iubite.
S-au mai văzut zeci de preoți în procesiune pe Calea Sfinților și miile de credincioși care, în fiecare zi, vreme de aproape o săptămână, au luat cu asalt cetatea Iașilor și Catedrala Mitropolitană. O ilustrare cât se poate de potrivită a cuvintelor din Evanghelie care spun că, „din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăția cerurilor se ia prin străduință și cei ce se silesc pun mâna pe ea“(Matei 11, 12). Ce nu s-a putut vedea este că toți aceștia, cler și credincioși, nu s-ar fi putut strânge în număr atât de mare dacă, anterior, nu ar fi avut multe Sfinte Liturghii în care au învățat ce înseamnă a fi în comunitate și în comuniune.
Oratoriul „Chemări spre mântuire. Pelerini la Sfânta Parascheva“, un act artistic de înaltă ținută
Mulți au sesizat că orașul a fost mai puțin sufocat, că s-a diminuat din bâlciul de altădată, că pe străzi s-a putut circula aproape ca în zilele celelalte, că s-a respectat în chip deosebit spațiul sacru din zona Catedralei Mitropolitane și caracterul de sărbătoare religioasă al zilei de 14 octombrie. Dar puțini au văzut în această schimbare în bine implementarea unei viziuni adecvate unui pelerinaj de anvergură internațională a mai multor factori de decizie din Iași. Ba dimpotrivă, cei care odinioară se declarau deranjați de aspectul de bâlci incompatibil cu o sărbătoare creștină, acum au început să facă analize economice, văzând în această schimbare de optică o pierdere financiară pentru oraș. De ce? Pentru că nu se are în vedere un lucru: Iașul are parte oricum de un câștig uriaș, imposibil de contabilizat, prin faptul că vin peste 200.000 de pelerini și se roagă aici. Până și oamenii de știință încep a nu se mai sfii să constate că rugăciunea aduce beneficii și sănătății oamenilor, și asupra materiei – care este influențată de orice gând sau cuvânt al nostru, pozitiv sau negativ. Nu degeaba spune românul că „omul sfințește locul“. Fiecare ieșean ce va merge la Catedrala Mitropolitană va primi nu doar binecuvântarea lui Dumnezeu prin mijlocirea Sfintei Cuvioase Parascheva, ci se va bucura și de „urma“ lăsată în acel loc de miile de rugăciuni ale pelerinilor veniți din toate colțurile țării sau din străinătate. Iar câștigul în plan spiritual va aduce, negreșit, și unul în plan material. Dacă ai inimă veselă și credință, poți muta și munții din loc.
„Limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor“
Ce nu s-a mai văzut la hramul Sfintei care ocrotește pământul românesc de 376 de ani este că, pentru prima dată în istorie, Biserica a inspirat și susținut din faza de compoziție, până la punerea în scenă, un act artistic de înaltă ținută. Oratoriul „Chemări spre mântuire. Pelerini la Sfânta Parascheva“, compus de maestrul Viorel Munteanu la îndemnul Părintelui Mitropolit Teofan, a fost prezentat pe scena Teatrului Național „Vasile Alecsandri“ a doua zi după încheierea pelerinajului, pe 16 octombrie. Chiar și cei care au fost prezenți în sală cu siguranță nu au conștientizat ce efort a presupus din punct de vedere financiar și logistic acest proiect. De altfel, dintr-o autentică smerenie, numele consilierului cultural Cătălin Jeckel, sufletul colectivului care a organizat această premieră absolută, nici măcar nu a fost pronunțat la momentul de final.
Sunt multe alte lucruri care nu au fost sesizate, dar fără de care sărbătoarea de la Iași nu ar mai fi atât de frumoasă. Spre exemplu, nu s-a observat că toți reprezentanții presei acreditați la eveniment au funcționat ca o adevărată familie. La un moment dat, chiar ne doream să ne așezăm cu toții la rând, împreună cu pelerinii, și numai faptul că aveam atribuții de serviciu ne-a împiedicat să punem în practică acest gând (deși, ca un simbol al intenției noastre, unul dintre noi, Cezar Elisei, a reușit să stea la rând duminică noaptea spre luni).
Am pomenit câteva aspecte mai puțin știute și câteva nume practic necunoscute, ca un îndemn de a nu ne bloca la suprafața evenimentelor, ci de a merge întotdeauna mai în adânc și de a cuprinde și ceea ce scapă ochilor noștri. În spatele unei banale știri pot fi lucruri cu adevărat spectaculoase. Precum Micul Prinț al lui Antoine de Saint Exupery, vom învăța, și pe această cale, un mare adevăr: „Limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor“.
(Pr. Constantin Sturzu, Ziarul Lumina)