Ce rușine!

În toată derularea evenimentelor legate de prezența presupus frauduloasă a lui Mirel Rădoi pe banca Stelei simt că îmi scapă ceva. Mai întâi o explicație: mă număr printre cei care consideră școala, oricât de multă și la nivel cât mai ridicat, ca fiind fundamentală pentru evoluția individului, indiferent de domeniul în care activează. O spune nu profesorul din mine, ci fostul fotbalist. Ca atare, refuz din start orice fel de justificări din partea lui Rădoi, care s-ar fi cuvenit să se învrednicească până la această vârstă să-și dea examenul de bacalaureat. Cu atât mai mult cu cât nu este un bou. Se exprimă coerent, își duce ideile până la capăt, ca atare nu cred că n-ar fi putut să-l ia. Devine însă tot mai greu, pe măsura trecerii timpului și a îndepărtării de momentul absolvirii, indiferent ce liceu ar fi terminat. Anul ăsta, după ce ne-a amenințat că-și dă bacul, Mirel a renunțat, motivând că programul de pregătire al echipei nu-i permite. Oare la anul nu va fi același program, care se suprapune perfect pe calendarul bacului!? Ca atare, așa cum se arată situația, Mirel are șanse de a mai da acest examen (și, eventual de a-l și lua) doar dacă nu va mai fi antrenor!… Și oricum nu va mai fi, deoarece nu are bacul! Spargerea cercului ăstuia vicios s-a produs însă via UEFA, căreia nu i-a sunat bine maniera golănească și lanțul de complicități prin care Mirel e antrenor fără a putea fi antrenor! Rămâne încă o nedumerire: în plin scandal legat de acest caz, Mircea Lucescu a intervenit zicând că el n-a făcut nici o școală de antrenori și că n-are nici o licență pro sau ne-pro. N-are. Păi, cum vine asta? Unul are voie și altul nu!? Dincolo de întrebarea ăsta evident retorică, rămâne însă marea rușine de a-ți vedea antrenorul gonit de pe bancă pentru lipsă de carte.