Rata medie a șomajului în Uniunea Europeană a urcat până la aproape 11%, veniturile gospodăriilor se diminuează și riscurile de sărăcie sau excluziune cresc, în special în statele membre din sudul și estul Europei, rezultă din analiza „Situația socială și a ocupării forței de muncă în Europa”.
Analiza „Situația socială și a ocupării forței de muncă în Europa”, prezentată de Comisia Europeană, arată că impactul crizei asupra situației sociale a devenit acum mai acut, ca urmare a atenuării efectelor de protecție exercitate inițial de diminuarea veniturilor fiscale și de creșterea nivelului cheltuielilor pentru prestațiile sociale, conturându-se un nou decalaj între țările ce par a fi blocate într-o spirală descendentă marcată de scăderea producției, de creșterea rapidă a ratei șomajului și de erodarea veniturilor disponibile, pe de o parte, și cele care până acum au făcut dovada unei bune reziliențe sau, cel puțin, a unei minime reziliențe, pe de altă parte.
Comisarul european pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și incluziune, László Andor, a declarat că 2012 a fost încă un an foarte defavorabil pentru Europa din punct de vedere al șomajului și al situației sociale în curs de deteriorare.
„În plus, o îmbunătățire consistentă la nivel socioeconomic în Europa în 2013 este puțin probabilă dacă nu se înregistrează, concomitent, progrese mai mari în sensul soluționării în mod credibil a crizei monedei euro, al identificării de resurse pentru investițiile atât de necesare, inclusiv în planul competențelor, capacității de inserție profesională și incluziunii sociale ale populației și al utilizării instrumentelor de finanțare în sprijinul economiei reale”, a mai spus László Andor.
Potrivit documentului citat, rata medie a șomajului în UE a crescut până la aproape 11 la sută și s-a confirmat un nou model al disparității, care plasează într-un contrast foarte evident partea de nord a zonei euro cu cea de sud.
„Decalajul între ratele șomajului înregistrate în aceste două zone a fost de 3,5 puncte în 2000, a scăzut la zero în 2007, dar apoi s-a adâncit rapid la 7,5 puncte în 2011. Disparitățile din afara zonei euro, deși, la rândul lor, în creștere, sunt în mod semnificativ mai mici. Această tendință îngrijorătoare indică o nevoie urgentă de a identifica mecanisme mai eficiente de stabilizare macroeconomică”, se arată în analiza citată.
Din document mai rezultă că veniturile gospodăriilor sunt în scădere, ceea ce duce la riscuri de excluziune pe termen lung, probabilitățile de coborâre sub pragul sărăciei sau de depășire a acestuia variiind considerabil între statele membre.
Analiza mai arată că unele categorii de populație, respectiv persoanele adulte tinere, femeile șomere și mamele singure, sunt afectate în mai mare măsură de sărăcia persistentă.
Inițiatorii analizei precizează că absența unei redresări vizibile a creat o presiune asupra veniturilor gospodăriilor în majoritatea statelor membre și a sporit riscurile de excluziune pe termen lung.
„Venitul real brut disponibil al gospodăriilor populației a scăzut între 2009 și 2011 în două treimi din țările UE pentru care sunt disponibile date, cele mai dramatice scăderi fiind înregistrate în Grecia (17 la sută), Spania (opt la sută), Cipru (șapte la sută), Estonia și Irlanda (cinci la sută). Această evoluție este în contrast puternic cu situația observată în țările nordice, Germania, Polonia și Franța, unde sistemele de protecție socială și piețele forței de muncă mai consolidate au permis continuarea creșterii veniturilor globale în timpul crizei. Cu toate acestea, prelungirea crizei conduce la o creștere generalizată a riscurilor de excluziune pe termen lung”, se arată în analiză.
Specialiștii spun că pentru a preveni agravarea sărăciei și adâncirea pe termen lung a excluziunii, politicile trebuie să fie adaptate la situația specifică fiecărei țări și la categoriile de populație cele mai expuse la riscuri.
Din punct de vedere al eficacității în combaterea sărăciei, organizarea sistemelor naționale de protecție socială este la fel de importantă ca și anvergura lor – state membre cu niveluri similare ale cheltuielilor sociale înregistrează rate foarte diferite de reducere a sărăciei, subliniază același document.
„Sistemele de impozitare și de prestații sociale pot influența în mod semnificativ rezultatele în domeniul ocupării forței de muncă prin anumite facilități, cum ar fi furnizarea de servicii de îngrijire a copiilor, care reprezintă un factor puternic în favoarea reluării activității profesionale, în special în rândul femeilor. Organizarea componentei de venituri a sistemului de protecție socială joacă un rol la fel de important”, se mai arată în analiză.
Totodată, se constată că, deși nu există soluții optime pentru reorientări fiscale din perspectiva unei politici integrate în domeniul ocupării forței de muncă și al afacerilor sociale, organizarea adecvată a sistemelor de protecție socială sporește oportunitatea anumitor reorientări fiscale.
„Salariile nu sunt numai un factor de cost, ci furnizează, în același timp, și veniturile prin intermediul cărora populația achiziționează bunuri și servicii. Reducerea salariilor poate îmbunătăți competitivitatea, dar va diminua, de asemenea, cererea internă pentru produsele societăților, ceea ce ar putea conduce la disponibilizări”, se mai menționează în analiza citată.
Contribuția angajaților la veniturile totale generate de economie a scăzut în Europa în ultimii zece ani, în timp ce polarizarea între locurile de muncă bine retribuite și cele slab retribuite s-a accentuat.
„Se menține un decalaj considerabil de remunerare între femei și bărbați (16,4 la sută în medie în UE în 2010), care tinde să crească odată cu vârsta salariatului. Analiza din cadrul raportului asupra salariilor minime arată că în țările cu un nivel mai ridicat al salariilor minime nu s-a procedat la disponibilizări ale persoanelor cu nivel scăzut de calificare, ci, dimpotrivă, există tendința înregistrării unor rate mai ridicate de ocupare a forței de muncă pentru aceste categorii. Salariile minime prezintă, de asemenea, potențialul de a contribui la reducerea decalajului de remunerare între femei și bărbați”, mai rezultă din document.
Inițiatorii analizei subliniază că în anumite țări, în special în cele din partea de sud a UE, corelarea dintre competențe și locurile de muncă este precară și/sau s-a înrăutățit, problema fiind mai gravă pentru numărul ridicat și încă în creștere al tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare.
