Probabil ați început deja să simțiți briza crizei, dacă nu, cu siguranță vă gândiți la ea și la cum o veți întâmpina. Problema e că nimeni nu știe mare lucru despre asta, deși sunt destui care încă mai au ambiția de a face prognoze. Le recomand The Economist, probabil cea mai bună publicație economică din lume, care și-a recapitulat previziunile pe 2008 și, după ce a recunoscut că n-a “ghicit” mai nimic, a ajuns să se întrebe, autoironic, cui i-ar mai folosi cele pe 2009. Pentru că da, vorba nu știu cui, nici viitorul nu mai e ce-a fost. Asta nu înseamnă însă că nu se poate spune chiar nimic despre 2009. Știm că vom avea, spre exemplu, încă două rânduri de alegeri, europarlamentare prin iunie și prezidențiale la sfârșitul anului. Dar nu mi-aș permite să prognozez nici măcar că Traian Băsescu ar câștiga un nou mandat, în ciuda faptului că nimic în acest moment nu-i amenință prima șansă. Nu, n-o să fac această greșeală. Îmi iau așadar toate precauțiile de rigoare și mă voi mărgini să vorbesc nu despre ce cred că se va întâmpla ci, dimpotrivă, despre ce e mai probabil să nu se întâmple. Iată o listă de astfel de non-întâmplări.
1. Cu siguranță, în 2009, tot mai mulți dintre noi vom deveni mai economi. Și nu e vorba doar de restrângerea creditului bancar, ceea ce e deja în fapt, ci de presiunea crescândă asupra bugetelor curente. Vom cheltui mai puțin chiar și pe produse de strictă necesitate. Deci, nu consumului! Iată una din devizele anului 2009.
2. Mai ușor spre deloc cu măririle de salarii și de pensii. Dacă în 2008 încă mai auzeam de sectoare întregi, începând cu construcțiile și terminând cu IT&C-ul, care se plângeau de un deficit de forță de muncă, în 2009 nu va mai fi cazul. Va fi tot mai greu să refuzi un loc de muncă pe motiv de salariu, în schimb mulți nu se vor da înapoi nici de la a-și mai lua un job în plus. Dacă vor avea unde.
3. Președintele Traian Băsescu nu va mai putea da vina ușor pe guvern pentru ce nu merge bine în țară. Deci nu vom mai avea scandaluri de genul “războiul Palatelor”. Dar asta nu înseamnă că politica va fi o oază de liniște și consens. Dimpotrivă. Fiind un an mai greu, unii spun cu mult mai greu, decât oricare din ultimii patru, nevoia de vinovați va fi cu atât mai mare. Se califică, pentru început, opoziția liberală. Țara merge mai prost și pentru că fosta guvernare n-a făcut ce trebuie, pentru că a furat, pentru că a mințit în legătură cu starea economiei. Iată alt refren al lui 2009. Nu va dura prea mult însă pentru că nici treaba cu “greaua moștenire” nu mai e ce-a fost.
4. Nu vom mai avea mari scandaluri de corupție. Asta nu înseamnă o reducere a fenomenului, aș zice, și aici, dimpotrivă. Coaliția PD-L – PSD, girată de președintele țării, e cea mai bună formulă de îmblânzire a luptei cu corupția. Unii analiștii prognozează deja un soi de cartelizare a administrației, cele două mari partide guvernamentale urmând să-și împartă frățește zonele de influență, cu condiția “neamestecului în treburile interne” ale celuilalt. Foarte posibil, dar ceea ce, după părerea mea, va ține sub control anticorupția e un lucru mai puțin evident în acest moment. E vorba de o lecție pe care președintele pare să o fi învățat în ultimii doi ani, și anume faptul că orice scandal de corupție funcționează, pe termen scurt, ca un bumerang. Câtă vreme rezultatele anticorupției nu se simt la bază, mai exact în buzunarele oamenilor de rând, și n-au cum precum bine știm decât pe termen lung, aceasta se întoarce împotriva celui ce o încurajează. Așa că, mai ușor cu anticorupția ca dăunează grav guvernării.
