Ce nu pot cuprinde cifrele

A trebuit să revăd a doua zi rezumatul extins al returului dintre Internazionale Milano și Barcelona pentru a înțelege cu adevărat ce s-a întâmplat acolo. Cum de nu a reușit Lamine Yamal să apară pe tabelă sau măcar cu o pasă decisivă la caseta tehnică, deși în direct mi se păruse că jucase bine. Mă rog, a juca bine pentru el pare pleonasm, cam așa scriau jurnaliștii italieni în anii 90 despre Sabău, actualul antrenor al lui U Cluj, că joacă bine și când joacă prost. Așadar, cum a jucat Yamal dacă n-a dat gol, nici pasă de gol? Teoretic, prost, dar… Rezumatul m-a convins că el s-a ridicat la standardele obișnuite, adică obișnuite pentru el și de neatins pentru alții, numai că a mai apărut cineva în peisaj. Acesta a fost Sommer, portarul elvețian care a apărat dumnezeiește. Deși pentru a o bate și elimina pe Barcelona trebuie să înscrii mai multe goluri decât ea, iar Inter chiar a făcut asta, a mai fost cineva care efectiv a obturat robinetul de goluri al catalanilor. Dacă nu era Sommer, oare câte goluri s-ar fi marcat în această dublă, din moment ce s-au marcat… 13?! Evident că este un record, peste anii 50, când tracțiunea era pe față, cinci atacanți versus doi fundași! Cum de a fost posibil așa ceva în vremurile noastre? Se vor scrie doctorate pe tema asta… Deocamdată, aș dori să vă aduc la cunoștință ce am contabilizat referitor la duelul Yamal – Sommer. Două șuturi pe colțul lung, „acolade” perfecte cu stângul, deturnate „mai mult ca perfect” de Sommer. Două șuturi pe scurt, unul în bară, cu stângul, celălalt pe portar, cu dreptul. Iar cea mai importantă paradă a elvețianului, fără a fi cea mai spectaculoasă, este cea din poziție unu la unu cu Yamal, la ultima fază a timpului regulamentar, prin 90+5 sau +6, la scorul de 3-3, când nimic nu se mai putea salva. Aici i-aș găsi o alegere greșită lui Yamal (ca și cum ar conta!), care a preferat să înțepe cu piciorul său de bază, stângul, în loc să direcționeze cu latul piciorului drept. Dar de aici, din colțul ăsta de rubrică sau de oriunde, pare simplu. Depășind acest adevărat duel cu Yamal, în dreptul lui Sommer se mai adaugă ceva urieșesc, acea paradă pe linia porții în fața lui Eric Garcia, care băgase mai devreme mingea în vinclu de la vreo 10 metri, iar acum nu reușea din 4-5 metri să găsească ditamai spațiul liber! Și, deși a respins scurt, în față, nu a avut ghinionul de la golul cu repetiție al lui Raphinha. Una peste alta, dacă Inter câștigă „urecheata” cu oarece contribuție a lui Sommer, atunci Balonul de Aur…