Ce nu-mi doresc eu mie în noua competițié!

N-aș mai vrea să-l văd pe Hagi supărându-se ca un copil răsfățat după eventualele eșecuri. N-aș vrea să-l mai văd deloc pe Gigi Becali! Nici pe Borcea tremurându-și lipidele ca una Șachira. N-aș vrea să-l aud pe Copos susurând despre sacrificiul de sine pe care-l face pentru Rapid. Nici pe Emem Stoica aruncând săgeți otrăvite pe post de ironii. M-am săturat de înțelepciunea șmecheră a lui Mitică și de suflul reporterilor în pânzele prognozelor sale. Mi-e lehamite de echipele retrogradate care se țin totuși ca râia de liga întâi – niște studenți respinși la examen, care se felicită pentru inventarea locurilor cu plată. Am oroare de conducători ai cluburilor care își acuză jucătorii de blat. N-aș vrea să mai văd oficiali ai echipelor țipând cu șapte guri că sunt furați de arbitri. N-aș mai tolera arbitri cu orbul găinilor. Nici faze disecate interminabil pe la procese ale etapelor sau minute nouășunu pentru un ofsaid milimetric. Am oroare de Mircea Sandu în noua postură de cavaler al dreptății. N-aș vrea să-l mai văd pe Pițurcă pozând în Sfinx, împietrit în deciziile sale căpoase. N-aș mai suporta să simt cum ni se scurge printre degete încă o calificare la un turneu final. Nici n-aș mai putea înghiți explicațiile unei căruțe de goluri încasate în cupele europene. N-aș vrea să mai văd suporteri schimonosiți de ură. Nici jandarmi spărgând capete doar fiindcă puterea este la ei. Mă dezgustă pungile cu bani pentru terți. Mă oripilează “întrebările” de tipul “cutare a declarat despre dumneavoastră că…” Ar fi peste poate să mai văd pe tarabe pagini întâi cu Jiji cum înjunghie porcul sau cu guzganul rozaliu la miuță în pantaloni de stofă și cămașă. Mă scârbesc politicienii care fac paradă ieftină din pasiunea pentru sport.
Și în sfârșit… Nu mă interesează neveste de fotbaliști și nici divizia secsi!