Ce nu-mi convine

Nu-mi convin multe. Nu-mi convine mitocănia pe care sunt forțat să o înghit zilnic. Nu-mi convine nedreptatea pe care o văd în jur. Nu-mi convine prefăcătoria marii majorități, atât în mediul online, cât și în viața cotidiană. Lenea. Bătaia de joc. Nu-mi convine nerespectarea cuvântului dat. Nu-mi convine să fiu luat de prost. Nu-mi convine să n-am drumuri ca lumea în orașul ăsta în care a ajuns o adevărată aventură să intri sau ieși cu mașina. Nu-mi convine ca semianalfabeții cu drept de vot să-mi decidă viitorul. Nu-mi convine inversarea scării axiologice. Nu-mi convin exemplele de „succes” promovate pe tot felul de canale media. Nu-mi convine că paralizează totul în țara asta atunci când se pun 15 centimetri de zăpadă pe șosele. Sau când plouă mai tare și o iau sate întregi la vale. Sau se rup poduri și rămân comunități izolate. Nu-mi convine să văd școli în care copiii învață în condiții mizerabile. Nu-mi convine să văd cum unii elevi trebuie să se bată cu lupii pentru a ajunge la școală. Nu-mi convine să văd orfelinate lăsate în paragină. Nu-mi convine să văd areactivitate. Nu-mi convine să accept senin lipsa opiniei publice. Nu-mi convine că trebuie să muncesc pentru 7 asistați. Nu-mi convine să fiu mințit. Nu-mi convine să întâlnesc situații în care copiii le spun bunicilor mama și tata. Nu-mi convine lipsa forței de muncă din țara asta. Nu-mi convine ca toți să aibă doar drepturi. Nu-mi convine că unii au furat totul și alții mor cu zile prin spitale mizerabile. Nu-mi convine că am colegi puțini, obosiți și permanent lipsiți de protecție. Nu-mi convine că tot analfabetul, asistatul, agramatul, abrutizatul, incompetentul și, da!, tot prostul își dă cu părerea despre orice, inclusiv despre medicină. Nu-mi convine că interesul pacientului e doar pe hârtie. Nu-mi convine că suntem o țară de mâna a șaptea în Europa. Nu-mi convine că suntem bogați în resurse și săraci ca oameni. Nu-mi convine că în țara mea sunt în țară străină. Nu-mi convine nesimțirea. Nu-mi convine că drumurile sunt lăsate neterminate, dar se lucrează cu sârg la borduri. Nu-mi convine că trebuie să levitez mașina să o pot parca pe strada distrusă din fața blocului meu. Nu-mi convine să văd firme de căcat care nu sunt în stare să respecte un termen angajat, dar pe care eu și alții le plătim ca proștii în continuare. Nu-mi convine mocirla pe care o întrețin autoritățile în tot orașul ăsta. Nu-mi convine că pe unii, nu numai iarna, dar și toamna îi ia pe nepregătite. Nu-mi convine că nu contează nici unul dintre noi. Că se găsesc bani pentru tot felul de locașuri, dar pentru spitale nu. Nu-mi convine că încă trăim în evul mediu. Nu-mi convine că se îmbolnăvesc copii de cancer. Nu-mi convine că se nasc copii doar pentru a muri în câteva ore sau zile. Nu-mi convine că suntem în stare să trimitem sonde pe Pluto dar nu și să găsim leacul pentru cancer. Nu-mi convine că suntem condamnați la emigrare. Nu-mi convine lașitatea. Nu-mi convine că tot ceea ce trăim e din vina noastră. Nu-mi convine că ne adaptăm la mocirlă de mici. Că în situații de criză ies la iveală incompetență, lipsa de dotare, interes și pregătire a celor care ar trebui să le rezolve. Nu-mi convine că nu răspunde nimeni pentru nimic în societatea asta. Nu-mi convine relația inegală pe care o am eu, cetățean, cu statul. Nu-mi convine tona de hârtii inutile care-mi îngroapă actul medical. Nu-mi convine generația asta debusolată, care nu-mi va da pensie, ci îmi va pregăti coliva.
Mai sunt multe de spus. Noroc că am spațiu limitat, că altfel aș umple tot ziarul. Bonus câteva alte sute de pagini. Vouă ce nu vă convine?