Ce nu merge? Și de ce?

Vă mărturisesc că dincolo de milape care mi-o stârnesc cei mai mulți dintre fotbaliștii prezenți la Campionatul Mondial al Cluburilor, unii storși fizic de oboseală acumulată, alții de canicula demențială din SUA, iar unii (cazul lui Leo Messi, săracul!) ajunși printre împiedicați care nu pricep chestii elementare, fiind siliți să acopere toate „chiflele” ălorlalți, cel mai tare m-a frapat jocul inexplicabil al unora din echipele care păreau favorite. Turneul intra în fazele superioare, ieri începând sferturile de finală. Vor lipsi,însă, eliminate în optimile de finală, două monumente europene, Manchester City și Inter Milano. Încep cu City: indiferent de condițiile meteo oribile și de obosealaucigașă, nu ai voie, cât timp în bătătura ta se afla Halland, cel mai tare golgheter, și Pep Guardiola, unul din cei mai titrați antrenori de pe lume, să iei bătaie de la Al Hilal! Este ilogic, nefiresc, anormal, anapoda și… mi s-au terminat pleonasmele! La ceea ce reprezintă ele în lume, ar trebui ca din 1000 de meciuri, City să câștige 1000, dintre care vreo 995 la scor. Dar să ia bătaie cu 4-3 de la Nimeni, parcă e prea mult, chiar dacă și-or fi băgat coada și niscai case de pariuri. La Inter, lucrurile sunt nițel diferite: singurul care părea cuplat la tensiunea partidei era, evident, Cristi Chivu. Ăia de pe gazon,însă, erau atât de detașați de parcă jucau pe o ladă de suc, iar ei și-ar fi dorit bere! Sau de parcă jucau cu Al Hilal, nu cu Fluminense! Sictir, indolență, lehamite, astea erau trăsăturile definitorii ale nesimțiților din teren. Am văzut greșeli mai mari decât ale necalificaților din Divizia C de la noi, iar asta înseamnă că dacă vrea performanță, clubul e obligat să cumpere fotbaliști în locul panaramelor din lot. Dacă nu o face, Cristi va fi sacrificat absolut nevinovat.