Am meditat mai adânc la vremurile noastre, dacă nu cumva procesul se prelungește, dacă nu cumva viziunea dostoievskiană a mers dincolo de comunism. Dumnezeu ne-a ajutat și am scăpat de povara comunismului, prin jertfele din decembrie 1989, intrând într-o altă eră. Iată însă că avem o altă perspectivă: dacă ne-am confruntat cu Răsăritul bolșevic, de data aceasta ne îndreptăm cu fața către Occidentul european (care se autodefinește drept „Europa” însăși și care ne invită să intrăm în ea, ca și cum noi n-am fi fost niciodată europeni).
În privința aceasta, dacă trebuie să fac o paranteză și vreau să o fac, doresc să afirm că noi am fost întotdeauna europeni și că nu poate fi vorba de o „intrare” a noastră în Europa, ci de regăsirea noastră în Europa, sau mai precis de regăsirea Europei în noi.
Ne e greu să fim tratați ca niște primitivi, cu toată sărăcia noastră, uitându-se că dacă suntem astăzi săraci și înapoiați datorită comunismului, este și prin faptul că Occidentul ne-a livrat, aproape gratuit, acestuia. Lucrurile acestea sunt știute. Cred că Apusul nu are dreptul să ne umilească, așa cum a încercat și încearcă; fără să fac politică, trebuie să subliniez atitudinea tot mai demnă a țării noastre în acest context european.
Nu așteptăm spiritualitate din Occident, pentru că nu o are. Uneori suntem tratați ca niște „balcanici”, uitându-se că suntem la nordul Dunării și, că, geografic, nu facem parte din Balcani. Ei, și dacă am face? Alexandru Paleologul spune că, la urma urmei, chiar dacă am fi balcanici n-ar fi nimic rușinos în asta. Platon, Aristotel și Sofocle au fost balcanici. Iar eu aș adăuga: toată doctrina teologica a lui Toma d’Aquino s-a sprijinit pe Aristotel, pe un balcanic. Iar dacă este vorba de civilizație, ar trebui să ne amintim că, în jurul anului 1000, bazileii și principesele Bizanțului aveau băi de marmură, în timp ce curtenii lui Carol cel Mare se scărpinau de păduchi și râie.
Așadar, dacă este vorba de o Europă, și anume de adevărata Europă, noi am avut întotdeauna viziunea și trăirea ei. Europa este sinteza gândirii elene, a spiritualității creștine și a civilizației romane. Este singura Europă pe care o recunoaștem, dar și cea care ni se refuză. Ni se propune în schimb, o Europă construită eminamente pe economie și politică; nici cea mai mică adiere de cultură, că de religie nu mai vorbim. Dacă aceasta este Europa care ni se îmbie, nu avem nevoie de ea!
Mai degrabă o invităm să se îndrepte ea către noi, pentru ca să se redescopere pe ea însăși; noi nu avem de cerșit ci de oferit.
Ce ni se propune? Economicul-pâinea. Prin pâine ni se cere libertatea. De aici, pretențiile aberante care ni se pun în față, a fi acceptați în această Europă: homosexualitatea, viciul, avortul, desfrâul, sexualitatea, pornografia, adică tot ceea ce poate fi mai rău în viața unei societăți, niște rele pe care noi ca popor, în frunte cu biserica și din fericire în frunte cu tineretul nostru creștin ortodox, le respingem cu toată fermitatea, pentru că nu vrem ca, cu prețul „intrării” noastre în Europa să ne pierdem propria identitate națională.
Așadar: economie, pâine, robire. În al doilea rând: „miracolul”. Nici pomeneală de vreun miracol în numele lui Dumnezeu, așa cum încerca cel puțin, marele inchizitor. Nu, „ci miracolul” zborului cosmic, al electronicii, al calculatorului, al ingineriei genetice: un miracol perpetuu, pe care fascinați va trebui să-l acceptam în locul minunilor lui Dumnezeu.
Și în al treilea rând, tot prin economic: puterea și prin putere, autoritatea.
Nu mai este aceea a comunismului, ci așa-ziselor „Mari puteri”, cele îndrituite să hotărască pentru popoarele mici.
Pentru intrarea în Europa ni se cere să fim toleranți cu toate cele care ne smulg din credința noastră.
Verbul „a corupe”, în accepția termenului grecesc, înseamnă a altera nu numai prin descompunere ci și prin amestec. Toate formele de sincretism religios care ni se propun, începând cu New Age și terminând cu tot felul de combinații între diferite secte neo-protestante, care alcătuiesc federații „evanghelice” și „evanghelizatoare”, și care caută să ne amețească prin aceste oferte foarte comode, seducătoare, deseori toate acestea sunt forme și manifestări ale corupției spirituale.
E bine să știți că, pe măsură ce aceste invazii devin tot mai radicale, dar ne propun, în mod repetat și stăruitor, „toleranța”, e bine să știți că toleranța trebuie să funcționeze până în clipa când începe abuzul! Din momentul în care celălalt abuzează de toleranța mea, aceasta încetează și trebuie să înceteze.
De aceea, personal, voi deveni intolerant, chiar cu riscul de a fi catalogat drept fundamentalist. La urma urmei, dacă e vorba de „fundamentalism”, primul fundamentalist a fost însuși Iisus Hristos: „Înapoia Mea, satano!” . (ÎPS Bartolomeu Anania)
