Ce ne așteaptă

Probabil că, în viitor, o să ne sărutăm, o să clipim ori o să ne suflăm nasul electronic! Cele mai banale, cotidiene și domestice gesturi umane și treburi gospodărești trec în sarcina tehnicii veacului XXI. Deja funcționează câteva gadgeturi ce ne vor răpi până și plăcerea îngrijirii florilor din balcon: „Grobo” udă plantele automat și, dacă n-au destulă lumină naturală, aprinde leduri alimentate solar. „Parrot flower power”, înzestrat cu senzori wireless, îți trimite alerte pe mobil de fiecare dată când ceva nu-i în regulă cu lumina, temperatura, umiditatea și fertilizarea ghiveciului cu micșunele. „Edyn garden sensor”, după ce monitorizează starea vegetației, consultă automat baza de date online despre plante, tipuri de sol și vreme, spre a furniza sugestii pentru întreținerea grădinii. Etc., etc., etc. Iubesc florile, am o minigrădină de câțiva metri pătrați și vreo treizeci de ghivece cu mușcate înșirate pe zidul garajului, n-am de gând să le cedez custodiei internetului. Trec, dimineața, pe la fiecare floare s-o întreb de sănătate, vreau s-aud cum crește iarba, să văd cum se-nfoaie bobocul și țâșnesc petalele, să hotărăsc eu dacă rup sau las frunza pătată de rugină, nu fantoma făr̕ de suflet și fără de față a internetului.
Ciudat, dar cu cât se încorporează mai multă inteligență în fiecare noutate tehnică, cu atât suntem invitați să gândim și să acționăm mai puțin. Înțeleg și aprob eliminarea efortului fizic trudnic, deși adesea se exagerează cu mașinăriile menite să taie pâinea ori să presare automat și atent porționat piperul în supă. Bucătăria viitorului (foarte apropiat, ne asigură suedezii de la IKEA) va include un videoproiector montat deasupra mesei (masa va încorpora și plita) însărcinat cu adoptarea deciziilor în funcție de meniul ales: sloboade chiar, cu o sculă auxiliară wireless, atâta coriandru, atâta sare, atâta boia de ardei cât se cuvine în borșul MpQ8, nici un miligram în plus ori în minus. Ce mai rămâne din satisfacția bucătarului? Nimic! Amărâta și răspătata masă din bucătărie urmează să devină „heart of home” – inima casei: identifică alimentele, constată validitatea termenului de garanție, proiectează rețete și – aici e aici! – te năucește cu un funcțional SF: tragi cu degetul conturul unui cerc și acolo răsare ochiul unei plite cu convecție; apeși și discul se afundă, devenind… oală mai mare sau mai mică după cât menții apăsarea palmei.
În casa inteligentă, frigiderul dispare: funcțiile îi vor fi preluate de compartimentele noilor rafturi electronizate, care fie că răcesc, fie că încălzesc alimentele la temperatura decisă de aparate. Dulapurile se vor deschide la o atingere tactilă, robotul PR2, asistat de roboțica Rosie, face clătite, gunoiul se compactează automat și, după sortare, este trimis cadențat într-un sistem centralizat de eliminare. Locuită ori de deștepți, ori de tolomaci, casa inteligentă oferă amândurora același grad de satisfacții culinare, cu minimum de gândire și efort. Nu știu dacă viața ne va fi mai fericită, dar, cu siguranță, va deveni mult mai plicticoasă. Scoși din ecuația deciziei și exonerați de investiția proprie în gândire într-un univers populat de leduri, ecrane și butoane, ni se vor automatiza trăirile și usca sentimentele. Încă puțin și inteligența umană pusă la colț va fi spectaculos depășită de inteligența artificială. Americanii au și născocit computerul Watson, care va tria și subția sever înfloritoarea tagmă a avocaților: izbutește să afle soluția cea mai valabilă în orice speță, cu o precizie ce atinge 90% – performanță inaccesibilă avocaturii tradiționale.
O extensie spectaculoasă este foarte aproape, după colț: computerul va fi invitat să ofere conduita cea mai profitabilă cutărui gest politic; deciziile urmând a fi luate după sugestia aparaturii, nu a decidentului clasic, complet scos din joc. Imprimantele 3D vor lua locul industriei tradiționale, motoarele cu ardere internă (deci, și mașinile noastre) dispar, roboții vor izgoni muncitorul din uzină, cartea pe hârtie se va retrage în biblioteci-muzeu, investiția în gândire creatoare rămânând apanajul noii clase ce va domina și decide electronic alcătuirea lumii noastre ultratehnicizate. Chiar și războaiele fi-vor plicticoase și fade: puterea butoanelor apăsate de pe alt continent exclude jertfa, eroismul, dar și întreg cortegiul de orori neplanificate: apare soldatul-robot, pistolul paralizant, arma cu laser, teatrul de luptă configurat prin grația unui DVD. Până la catastrofa atomică (zice-se, repetabilă în istoria omenirii și de neevitat) generațiile ce or să vină au a se confrunta cu probabila apariție a omului-râmă: toate soluțiile și acțiunile fiindu-i oferite facil și susținute „la pachet”, ajunge incapabil să mai bată un cui și să raționeze altfel decât (și cât) îi îngăduie computerul. Aferim!