Oricât ne-am strădui noi, nici Europa, nici comisarii ei, mult mai duri decât foștii comisari sovietici, nu vor să descifreze în noi mândra stirpe daco-romană, care râvnește după europenism precum maidanezul după o mângâiere omenească. Dimpotrivă, Europa tot pune biciul pe noi, înrobindu-ne cale de generații sau strivindu-ne sub călcâie monopoliste, de parcă nu ar avea nevoie și de noi, românii, ci doar de teritoriile pe care nu prea pricep de ce locuim, dacă tot nu durăm pe ele, de atât amar de istorie, mai nimic.
N-aș vrea să se creadă că eu sunt supărat pe Europa, pe mine mă revoltă doar Adolf Hitler, arhitectul Europei de astăzi, prin intermediul teoreticianului hitlerist Otto Strasser, Hitler fiind, în fond, cel care ne-a ursit nouă viitorul acesta din ce în ce mai neguros și mai împuținat.
„Chiar dacă vom pierde războiul – îi spunea Joseph Goebbels diplomatului italian Roberto Farincacci, în 1944 – experiența noastră nu va fi în zadar. Lumea merge spre socialism, abandonând definitiv plutocrația, bisericile și regii. Este vorba de crearea unei noi ordini europene.
Acțiunea noastră are în vedere reforme sociale: suprimarea, pe cale pașnică, a vechilor clase conducătoare, instruirea și educarea civică a clasei muncitoare. Cu toate astea, noi ne distingem radical de Internaționala a III-a și de obiectivele ei, deoarece ne opunem internaționalismului distrugător, urmărind să punem în valoare caracterele naționale ale fiecărui popor.
Oare cum am putea face să suprimăm frontierele naționale, păstrând, în același timp, tradițiile, cultura și arta popoarelor europene, care se deosebesc atât de profund? Misiunea noastră este de a realiza o uniune a Europei într-un organism supranațional unic, în ciuda suprimării frontierelor vamale, deoarece unitatea politică a Europei nu poate fi decât rezultanta uniunii sale economice.
Bineînțeles că va trebui exercitat un control superior asupra economiilor naționale, dar el nu va avea alt scop decât evitarea concurenței sterile și a supraproducției.
În continuare, vom avea organisme politice pe o bază federală. Se pot prevedea, deja, șapte federații politice: 1. Peninsula Iberică; 2. Franța și Belgia; 3. Germania, Danemarca, Polonia, Statele Baltice, Slovacia, Boemia, Moravia și Elveția; 4. Italia, Croația, Serbia, Albania și Grecia; 5. Insulele Britanice; 6. Suedia, Norvegia, Finlanda și Islanda; 7. Ungaria, România, Bulgaria, Ucraina, Crimeea și Bielorusia.
Aceste șapte federații se vor uni, mai târziu, în trei subfederații: 1. Peninsula Iberică, Franța, Belgia, Italia, Grecia și Anglia; 2. Germania și Scandinavia; 3. Balcanii orientali.
Atunci când continentul va ajunge la această etapă, autonomiile locale fiind, în continuare, menținute și atunci când se va întocmi un plan comun de cooperare în Africa, unirea politică a Europei va fi, practic, dobândită”.
În linii mari, strategia hitleristă de unificare europeană deja a fost pusă în practică, României și Bulgariei revenindu-le, în ambele etape, rolul de „mahala” europeană, în care vor fi incluse, dacă se vor închina Înaltei Porți Europene, și Ucraina, și Bielorusia. Pentru a păstra „tradițiile, cultura și arta popoarelor europene”, se alocă fonduri berechet, „fapte stilistice” de genul „ia cârnatul, afumatul, haida dâra, dârî da!” fiind rapid și din belșug finanțate.
„Unitatea politică a Europei nu poate fi decât rezultanta uniunii sale economice”, așa că s-au „unificat”, printr-o adevărată secularizare europeană, băncile, petrolul, gazul, energia electrică și toate celelalte resurse românești, devenite, deja, resurse europene. Numai noi, românii, fir-ai să fii tu, Adolf Hitler!, nu suntem considerați și pace o resursă europeană. Și nici nu suntem, câtă vreme clasa politică a românilor rămâne una de borfași, așa cum a și fost întotdeauna, bieții poporeni scrâșnind melodic, pe la 1885: „Nu mi-i ciudă pe străini, / Cât pe pământeni haini, / Căci ei singuri își sugrumă / A lor țară, a lor mumă!”.
Cumplit mă enervează Adolf Hitler, bestia, monstrul apocaliptic, deși știu că Adolf Hitler nu ar putea risipi, și acum, cenușile nocive peste români, fără complicitatea clasei noastre politice. Dar, ca daco-romani și, pe deasupra, bucovineni cu bundă de dihor, suman, traistă, cușmă și lumină pascală, nu avem voie să ne supărăm pe Iliescu, Constantinescu, Iliescu, Băsescu și pe toți ai lor, pentru că de la ei moștenim noi fala daco-romană de înțelepți ai capului ce se pleacă, preferând fuga rușinoasă și frăția cu dracul, în toate clipitele istoriei.
Halal să ne fie!
