Cum e turcul, și pistolul. Turcul ar fi Dan Petrescu. „Pistolul” (mai bine zis pistolarii) l-ar întruchipa trupa lui, noua campioană a României. Poligonul de tragere cu pistoale jucărie și cartușe oarbe: cultura în general, cultura nației în particular. Nu mi-am făcut niciodată mari iluzii, totdeauna am opinat că fotbaliștii se cuvin să exceleze acolo, pe teren, și să performeze cu mingea. Dacă o fac bine, e răsdestul. De altfel, e suficient să le vezi stupidele tatuaje scrijelate de la ceafă până-n călcâie pentru a detecta imediat starea culturală a idolilor stadioanelor, nivelul instruirii și IQ-ul lor real.
Există și excepții care, din păcate, nu confirmă regula: pe Matei (cândva juca pe extremă la Iași) l-am întâlnit la concertele Filarmonicii, Dinu știe (chiar prea) multă carte – rămân „rara avis”. N-aș fi deloc mai fericit dacă jucătorii l-ar citi pe Shakespeare, s-ar pricepe să recite din Ion Barbu și, pe gazon, s-ar împiedica în minge. Toate cu rostul lor: vapoarele să plutească, roata să se învârtă, ploaia să cadă din cer, atacanții să ne fericească dând goluri. „O carte uitată pe etajeră”, cum spune cântecul, n-aș crede că-i de aflat prin cantonamente – ei, și ce? Merge jocul? Ura, și la gară, mai ales că, în cazul nostru, ne referim la o echipă „feroviară”.
Koloszvari Vasutas (vasùt, în maghiară: cale ferată) Sport Club s-a înființat în 1907 și, repede (1913), și-a eliminat referirea feroviară din titulatură. Azi, sunt sigur, puțini dintre echipierii CFR-ului știu barem unde-i gara! Tribunele strigă în delir de ani și ani „Hai, CFR!”, deși nimic nu mai leagă echipa de sub Feleac de vreo realitate ceferistică, tot așa cum referirile din transmisiile sportive la „studenții ieșeni” (când vine vorba de „Politehnica”) n-au nici un temei într-o presupusă legătură a echipierilor cu Universitatea tehnică din Copou. Dar, mă rog, astea-s mărunțișuri, tradiția se cere exploatată; revin la turc și la pistol.
Cum scriu gazetele, la finalul meciului cu Viitorul, când titlul a revenit la Cluj, s-a organizat o petrecere „frumoasă și decentă”. Dominată, desigur, de manele („rimează” perfect cu stupidele tatuaje). Eu zic că n-a fost nici decentă, nici frumoasă, câtă vreme intelectualii gazonului n-au găsit ceva mai bun de făcut decât să lanseze cea mai cretină manea, textul căreia, cu jale în suflet îl transcriu în cele ce urmează:
„Unul a fost Eminescu,
Apoi este Petrescu.
Cel mai mare antrenor
Al tuturor timpurilor.
În ciuda dușmanilor
Ne așteaptă Liga Campionilor.
A venit titlul în Ardeal,
A revenit la number one.”
Ca din orice manea, nu putea lipsi tema „dușmanii” (de astă dată necorelată cu obsesia „banii”, că n-au deloc a se plânge fotbaliatorii clujeni, deținători ai celor mai mari salarii din toată Liga I). Nu discut precaritatea versificării marca Salam, rimele șchioape ori de-a dreptul absente, ci impardonabilul și nerușinatul distih „Unul a fost Eminescu / Apoi este Petrescu”. Incredibil! Ziceam că o culme a aberațiilor a constituit-o declararea lui Budescu drept „genial” (în transmisiile Look TV), totuși oarecum pasabilă, fiindcă dacă pot exista „genii” pe postate, cum ar fi al gulașului (Guinness Book acordă titlul, în 2007, unui bucătar din Salonta) ori al cununii de ceapă (tot Guinness îl decernează sătenilor din Pericei – Sălaj), de ce nu și-ntr-ale fotbalului (Cartea Recordurilor i-l decernează cu anumită întemeiere lui Duckadam). Numai că geniul (din latină „genius”) este definit drept „înaltă treaptă spirituală a omului, caracterizată printr-o activitate creatoare ale cărei rezultate au o mare însemnătate”. Ce înaltă investiție spirituală or fi presupunând evoluțiile (de multe ori remarcabile și-atât) lui Budescu, greu de bănuit. Cât privește inepta comparație Eminescu-Dan Petrescu, nici n-am cuvinte s-o comentez. Antrenorul clujean este un personaj contradictoriu, suferind de mania persecuției, muncitor, inspirat, exigent și infatuat: „rezultatele mele sunt prea mari ca să mă compar cu oricine” – posibil doar cu Eminescu!
Hai, că măcăne prea tare maneaua de la Cluj, rezultat evident al culturii precare și al lipsei bunului-simț elementar. Toată echipa, cu Paszkany în frunte, s-ar cuveni să-și ceară grabnic iertare. Românii au câteva lucruri sfinte, între care și Eminescu. Respectați-le!
