Ce n-au înțeles ei



Sunt ani buni de când Dragomir, domnul acela provenit din milițian, conduce Liga Profitorilor de pe urma Fotbalului. În tot acest timp, chiar și atunci când blatul puțea de te dobora iar presa îl demasca în unanimitate (mai rar așa consens în România!), Mitică o ținea pe-a lui: că mai curat campionat decât ăsta păstorit de el nu s-a văzut în toată galaxia. Drept veșnică și unică dovadă ne-a prezentat mereu propria părere, întărită de faptul că încă n-a făcut nimeni pușcărie! S-au făcut și s-au desfăcut cooperative, s-au câștigat titluri, s-au produs retrogradări și promovări (ba chiar „împerecheate”, în sensul că echipe retrogradate au continuat să joace bine-mersi, iar lui Mitică asta îi mirosea a Hugo Boss sau Armani, în loc să-i pută a hazna, cum simțim toți ceilalți) din steag și fluier, din pungă de plastic sau direct în cont, s-au vândut jucători pe sume colosale care în acte au multe zerouri mai puțin (în actele de la noi, că în cele de la cumpărător totul e în regulă), ce mai, nu există infracțiune care să nu se fi comis. Asta, în condiții „normale” (pentru noi, unde normalitatea diferă flagrant de cea a restului planetei), adică să fi început campionatul (sau ce-o fi el!) aflat încă în derulare, și care are o miză fără precedent: vreo 10 milioane și ceva de euro, prima de calificare în Liga Campionilor. E lesne de imaginat că dacă până acum, când nu exista potul ăsta, se făceau toate golăniile posibile, la așa sumă nu mai există scrupule. Ca atare, campionatul ăla „cinstit” al lui Mitică, s-a transformat într-o tarabă penală, în care se vinde tot și se cumpără orice: arbitri, puncte, jucători. S-a mers atât de departe cu porcăria, încât acum nu se mai înjură doar adversarii, ci se acuză de blat, furt, jaf, până și în bătătura proprie. Se fac toate la vedere, fără pic de jenă: arbitrul oprește meciul și face învingător pe cine vrea mușchiu’ lui, ăilalți, păgubiții, în loc să se întărâte, o lasă și mai moale, drept care cedează aproape fără replică meciul adversarilor (ca să se „răzbune” pe ăia care-i „păgubiseră”), ăia aruncă și ei sume (făcute publice) celor care i-ar putea încurca pe beneficiarii tărășeniei. Un iad. În care noțiuni ca „luptă cinstită”, „fair play”, și alte sintagme asemenea, pur și simplu nu există. Se pare că nici unii n-au înțeles că degeaba iau ălea 10 milioane dacă ceea ce joacă ei e tot de doi bani. Sau, mai degrabă de doi ani. Cu executare!