Ce misiune au monahii în lume?

Monahii sunt armata fidelă a lui Hristos, de aceea nici nu sunt plătiți. Iată, vezi, de ce mulți nu pot uita Sfântul Munte! Oriunde în altă parte ar merge li se vor cere bani etc., în timp ce pentru Sfântul Munte scot numai o hârtie, iar apoi pot merge mai departe unde vor, fără să plătească. Mănâncă în dar, dorm în dar. Mai află și altceva, și de aceea se folosesc. Când eram la Coliba Sfintei Cruci [starețul a locuit la Coliba Sfintei Cruci între anii 1969-1978], a venit cineva care avea niște probleme. Am discutat o oră și jumătate. După aceea a scos să-mi dea 500 de drahme. „Ce-i aceasta?”, îl întreb. „Pentru o simplă vizită la medic plătim atâta. Iartă-mă, nu cumva este puțin?”, îmi răspunde.
După ultimul incendiu, atunci când au venit în Sfântul Munte unii dintre mai-marii Pieței Comune ca să vadă ce anume este nevoie și să ajute, au trecut și pe la Colibă. În contextul discuției ce am avut-o atunci, le-am spus: „Noi am venit aici ca să dăm, n-am venit ca să luăm”. „Pentru prima dată am auzit aceasta”, mi-au spus aceia și au consemnat îndată cele spuse de mine. Noi ne-am făcut monahi ca să luăm lucruri materiale? Nu, ci noi ne-am făcut monahi ca să dăm cele duhovnicești, fără ca să luăm cele materiale. Să fim eliberați de grijile vieții, ca să ne îngrijim de cele duhovnicești. Am ieșit din lume pentru dragostea lui Hristos, ca să ne eliberăm de patimi și să eliberăm și pe alții.
Scopul nostru este să-i ajutăm pe oameni cu rugăciunea și cu pilda noastră, ca astfel ei să poată renaște duhovnicește. Când cineva pleacă din lume și intră în mănăstire, devine Părinte sau Maică, adică Părinte duhovnicesc sau Maică duhovnicească. O fată, atunci când se face monahie, „se mărită”, se face mireasă a lui Hristos, maică duhovnicească și ajută pentru renașterea duhovnicească a oamenilor. Prin rugăciune, ea ajută, de pildă, să se întemeieze familii binecuvântate. Dar în afară de rugăciune sunt cazuri când trebuie să se ofere omului și ajutor omenesc. Orice monahie corectă, în afară de rugăciunea ce-o face pentru lume, ajută mult și cu felul ei de a fi, printr-o înfruntare corectă a situațiilor, prin două cuvinte ce le va spune acolo la arhondaric unui închinător, ca să-l ajute să prindă sensul cel mai adânc al vieții sau unei mame pentru ca să o sprijine.
(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești. Volumul II. Trezvie duhovnicească, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, ediția a doua, Editura Evanghelismos, București, 2011, pp. 357-359)