Ce-mi făcură chiricheșii…!

Poate că ar fi vremea să mă las de pronosticuri/preziceri/premoniții, măcar fotbalistice, și să mă reorientez către chestii mai lesne previzibile, precum șahul, scrima ori canotajul. Cam asta îmi spuneam eu spre sfârșitul reprizei întâi, după ce Steaua conducea deja cu 1-0 și dădea semne clare că n-avea de gând să se oprească. Mi-a mai venit inima la loc chiar în pauză, auzind ce spuneau comentatorii din studioul Digi Sport, pe care nu-i urmărisem și înaintea începerii meciului, domnii Radu Paraschivescu și Gavrilă Pele Balint: „Prostii mai mari că ălea de mai devreme n-am spus în viața mea!” și, respectiv, „Mai bine nu ziceam nimic, că m-ar fi luat lumea de înțelept, decât să spun toate tâmpeniile alea!”. Ei, deci au pățit-o și ei, și probabil orice om normal, exceptându-i pe fanaticii – nici ăia toți, cred! – din galerie. Presupun că și dv., ca mine, amintindu-vă de perfecta simetrie din meciurile tur, când fiecare repriză a adus câte un gol în porțile alor noștri, alaltăieri, când ați văzut în „deschidere” Clujul luând 3, vă gândeați, tot ca mine, că se va repeta chestia și la București. În avancronica mea tâmpită, de alaltăieri, scriam tot aici că nu se poate spera la calificare cu tătărușani, chiricheși și chipcii. Ei bine, la sfârșit, încercând să mă adun cumva și să trag o concluzie logică dincolo de fericirea calificării (numai în prelungiri și la penaltiuri am fumat nouă țigări!), i-am considerat eroii partidei pe Tătărușanu, Chiricheș și Latovlevici. Adică pe doi din cei trei pe care joi nu dădeam doi bani. Vă mărturisesc și dv., după ce am spus-o încă de ieri dimineață la Radio Top, că de 15-20 de ani, poate și mai mult, n-am văzut nicăieri, niciodată, vreun jucător care să facă o partidă cum a reușit Chiricheș alaltăieri. Dacă până atunci am tot spus că face nu 10 milioane de euro, ci vreo 14 lei vechi, de alaltăieri zic că valorează măcar dublul sumei ăleia neverosimile. Și că locul lui e, categoric, în fotbalul mare. Mă întreb: Florentino Perez l-o fi văzut?