Ce lipseşte din analiză

În ciuda faptului că naţionala României dominase şi tactic, şi tehnic în cea mai mare parte a timpului, partida contra Austriei dădea să se termine la egalitate, senzaţia pe care mi-o induceau cei de pe teren fiind aceea că s-ar fi mulţumit şi cu varianta cea mai miloagă de accedere în baraj, respectiv egalitate la puncte cu Bosnia pe baza victoriei noastre acolo în penultimul meci, urmată de o victorie la scor cu San Marino, ceea ce ne-ar fi asigurat locul doi pe baza golaverajului superior. Dincolo de ghinioanele din timpul jocului, a venit acel moment de maximă inspiraţie al lui Hagi şi Ghiţă, dublat de bafta absolut necesară pentru a câştiga un meci dincolo de prelungirile care deja expiraseră. Pentru asta trebuie salutat şi arbitrul, care a lăsat să continue faza, deşi putea la fel de bine să fluiere finalul înainte ca fericirea să dea buzna peste noi. Meciul a fost analizat şi disecat pe toate direcţiile și sub toate aspectele, martorii oculari susţinând că inspiraţia lui Hagi de a-l lansa pe Man la faza premergătoare golului a fost de fapt… dirijată de Mircea Lucescu, care i-ar fi strigat de 3 ori lui Ianis să paseze la Man! Ceea ce mă intrigă însă e că de unde îl vedeam pe Lucescu ca fosilizat, incapabil să mai aducă bucurie în casele românilor, acum l-am redescoperit ca genial şi, în consecinţă, ca şi învingător în Bosnia. De altfel, dacă sunteţi atenţi la conţinutul discuţiilor de la Digi Sport, veţi vedea că se vorbeşte doar despre scorul cu care o batem pe San Marino şi, în legătură cu asta, ce traseu urmează să avem în barajele de la primăvară! Observaţi că Bosnia nici nu intră în calcul şi în discuţie! Tocmai de asta mă întreb: suntem, totuşi, normali? Există garanţia că batem Bosnia? După ce la Bucureşti ne-a bătut cu 1-0!? Avem garanţia că fotbaliştii români sunt în stare să joace de două ori la rând bine? E clar: a dat din nou euforia peste noi şi iar ni se pare că suntem cei mai cei din lume. Şi zău că nu suntem. Aşa că din analiza asta a şanselor ipotetice lipseşte moderaţia. Luciditatea. De fapt, bunul-simţ.