Ce joacă băieții ăștia?

Dacă n-am vedea atâtea meciuri din campionatele Europei, bașca din cupe, poate că ne-ar mai putea păcăli băieții în chiloți de pe gazoanele patriei că și ei joacă tot fotbal. Numai că, dacă tot avem termeni de comparație, la trasul liniei ne iese cu… virgulă! Nici vorbă de vreo asemănare cât de vagă între ceea ce vedem acasă și ce se joacă pe alte meleaguri. Dovada cea mai recentă: meciurile din Cupa României, în care echipele „de fițe” erau cât pe ce să ne arate și nițel fotbal… dacă nenorociții de arbitri n-ar fi oprit jocurile taman când se pregăteau și ele s-o pună de-un joc ca lumea! E drept că echipele cu adevărat mari își intră mai greu în ritm: n-ați văzut că rar de tot se învrednicesc să înscrie până la pauză, că în mod frecvent după 45 de minute scorurile în meciurile lui Bayern, Real, Chelsea, Milan, sunt de 0-0? Abia prin minutele 70-80 înscriu și ele. Iar dacă ăstea pornesc așa de greu motoarele, ale noastre care sunt și mai bune decât ele (nu mă credeți?, atunci ia întrebați-i pe Becali ori Borcea!) în mod evident au nevoie de și mai mult timp. Atât de mult încât uneori nu le iese chestia nici în 90 ori 120 de minute, iar Rapidului ori Stelei nu le-au ajuns nici măcar câte două meciuri pentru a arăta ceva care să aducă, cât de cât, a fotbal. Dinamo se află la polul opus: a arătat încă din minutul 3! E drept că nu fotbal, ci K1, care-i tot un fel de sport, nu-i așa? Superstarului reuniunii, Mărgăritescu, ar trebui ăla trântitu’ să-i sărute și tălpile, măcar fiindcă nu le-a folosit și p-astea, pe la ficați ori carotidă. Probabil fiindcă a ratat acest moment, sensibilu’ Mărgăritescu zice, în „Gazeta Sporturilor” de ieri, că la cabine îi venea să spargă tot, de furie. Păi nu mai bine îi dădea ăluia copite până când îl lua cu Salvarea, decât să-și consume nervii și să ceară Diazepam doctorului? Ăsta ca ăsta, hai, că i-o fi trecut pân’ la urmă, dar bietul Danciu-chiflă, fostul Danciu-gol, a stat cu ochii pe pereți toată noaptea, marcat psihic de ratarea care, oricum, bine că a avut loc… că dacă o băga în ațe, mă tem că se întărâta Mioveniu’ și le dădea vreo patru. Așa, au scăpat cu unul. Nu-i nimic, restul îl primesc azi!