Sfântul Altar este cea mai sfântă parte a unei biserici. Precum, în Vechiul Testament, evreii aveau în Templu acea parte numită „Sfânta Sfintelor”, unde avea voie să intre doar arhiereul, tot așa, creștinii au acum „Sfântul Altar”, unde pot intra doar cei hirotoniți și cei care au binecuvântare.
Urmând îndemnurilor Sfinților Părinți, în Sfântul Altar nu trebuie să se introducă și să se păstreze nici un lucru lipsit de rost. Pentru aceasta, aproape tot ceea ce există în Sfântul Altar este sfințit și ajută preotului slujitor în săvârșirea sfintelor slujbe: Sfânta Masă ajută la săvârșirea Sfintei Liturghii; Proscomidiarul este folosit la pregătirea Darurilor de pâine și vin; Diaconiconul servește la păstrarea în ordine a veștmintelor preoțești.
La rândul ei, Sfânta Masă păstrează pe ea următoarele obiecte sfinte: Sfântul Chivot, unde sunt păstrate Sfintele Taine (pentru împărtășirea bolnavilor, peste an) și Sfântul și Marele Mir; Antimisul, o pânză imprimată cu scena punerii în mormânt a Mântuitorului, fără de care nu se poate sluji Sfânta Liturghie; Sfânta Evanghelie, care închipuie Cuvântul lui Dumnezeu; Sfânta Cruce; un sfeșnic cu lumânări, o candelă și un clopoțel.
Deoarece acest loc sfânt trebuie păstrat cat mai curat și lipsit de lucruri nefolositoare, preotul este dator să cunoască și să respecte hotărârile Sfinților Părinți privind lucrurile din Sfântul Altar. În aceasta privință, preotul este dator să îi învețe și pe credincioși să aibă evlavie față de Sfântul Altar, aducând ca jertfa numai daruri cuviincioase.
Jertfe materiale aduse lui Dumnezeu în biserică
Credincioșii au înapoiat întotdeauna lui Dumnezeu daruri din darurile primite de la El. Acest lucru este mărturisit de fiecare dată în Sfânta Liturghie, când preotul spune: „Ale Tale dintru ale Tale, Ție iți aducem de toate și pentru toate!” Deși jertfa dorită de Dumnezeu este, precum spunem în Psalmul 50, „duhul umiliat, inima înfrântă și smerită”, aceasta nu înseamnă că nu îi putem aduce și unele daruri materiale, în chip cuviincios, din rodul muncii mâinilor noastre.
În cadrul sfintelor slujbe, credincioșii aduc în biserică, împreună cu pomelnicul, și unele jertfe materiale, numite „daruri”. Astfel, împreună cu pomelnicul se pot aduce daruri de pâine curată (prescură) și de vin, dar și lumânări de ceară curată, tămâie sau untdelemen pentru candele. Dacă pe masa pentru prinoase, așezată în pronaos, credincioșii pot aduce daruri de mâncare mai diverse, în Sfântul Altar ei nu au voie să aducă orice, urmând sfintelor Canoane.
Canonul 3 Apostolic: „Dacă vreun episcop sau preot, afară de rânduiala Domnului pentru Jertfă, aduce altceva la Altarul lui Dumnezeu, ori miere, ori lapte, ori – în loc de vin – băuturi meșteșugite, ori păsări, ori oarecare animale, ori legume, în afară de rânduială, să se caterisească. Afară de spice noi sau de struguri, la vremea potrivită, să nu fie îngăduit a se aduce altceva la Altar, decât untedelemn pentru candelă și tămâie, la vremea dumnezeieștei jertfe.” Drept aceea nu este iertat a se aduce altceva în Sfântul Altar, afară de untdelemn pentru candele și tămâie pentru tămâiere.
Canonul 4 Apostolic: „Orice alte fructe, să se trimită ca pârgă episcopului și preoților acasă, iar nu la Altar, și se înțelege că episcopul și preoții le vor împărți și diaconilor și celorlalți clerici.” Orice alte daruri s-ar aduce părintelui, afară de cele binecuvântate, nu trebuie introduse în Sfântul Altar, ci date acestuia după sfintele slujbe, spre a le folosi după trebuință.
Banii sunt și ei o jertfă, un rod al muncii mâinilor noastre, însa din mai multe motive, aceștia nu ar trebui să fie dați la Sfântul Alar. Banii pot să-i smintească ușor pe cei slabi, precum și pe părinte, care poate lua aminte la o sumă sau alta. Unii credincioși mai săraci, rușinându-se că nu au bani, nu mai dau pomelnic la Sfântul Altar. Consider că banii ar trebui introduși într-o cutie specială, așezată în afara Altarului, aproape de catapeteasmă, ori în alt loc din biserica, atât de retras încât nimeni să nu vadă cine și cât dăruiește.
Jertfe materiale aduse lui Dumnezeu în afara bisericii
Trebuie să înțelegem că nu numai în Sfânta Biserică suntem datori a aduce lui Dumnezeu jertfele noastre, la sfintele slujbe, ci în orice timp și în orice loc. Astfel, în casele noastre suntem datori să aprindem neîncetat candela și să aprindem tămâie; acestea sunt jertfe curate pe care le putem aduce oricând și în orice loc.
De asemenea, postul este o altă jertfă materială pe care o putem aduce lui Dumnezeu. Refuzarea darurilor de mâncare nu înseamnă respingerea lor, ci prețuirea mai mult a Celui care ni le dăruiește, decât a darurilor în sine. Renunțând la mâncărurile cele mai alese, îi arătăm lui Dumnezeu dragostea pe care i-o purtăm, dragoste mai puternică decât poftele trupești. Postind trupește, jertfim pentru Dumnezeu poftele netrupești. De asemenea, postind, consumăm mai puțin, lăsând celorlalți mai mult. Această formă de milostenie este tot o jertfă materială adusă lui Dumnezeu și aproapelui.
Milostenia este o jertfă materială adusă lui Dumnezeu. Dacă luăm aminte la următorul cuvânt despre milostenie, „cine dă celui sărac, împrumută pe Dumnezeu”, putem spune că orice lucru dat unui om aflat în lipsuri este o jertfă materială adusă lui Dumnezeu. Astfel, dacă la Sfântul Altar nu putem aduce decât darurile îngăduite de Sfintele Canoane, în mâna săracului putem pune orice dar, atâta timp cât darul este unul de trebuința aceluia.
Teodor Danalache
Sursa: www.crestinortodox.ro
