Ce însemnătate au mișcările prin care creștinii își fac semnul Sfintei Cruci pe fețele lor?

Fiecare mișcare care se face de creștini pentru a-și însemna fețele lor cu semnul Sfintei Cruci își are însemnătatea ei tainică, plină de înțelepciune Dumnezeiască. Prin facerea semnului Sfintei Cruci noi mărturisim tainic întreaga noastră credință ortodoxă. Să cercetăm fiecare mișcare a fiecărei părți din semnul Sfintei Cruci, în lumina Dumnezeieștilor Scripturi și a Sfintei Tradiții, pentru a ne edifica pe noi înșine și unul pe altul.
a) Mâna dreaptă, aleasă pentru facerea semnului Sfintei Cruci pe fețele noastre, simbolizează puterea Dumnezeirii: „Dreapta Ta, Doamne, s-a preamărit întru tărie, Mâna Ta cea dreaptă Doamne, a sfărâmat pe vrăjmași, și cu mulțimea slavei Tale, ai zdrobit pe cei potrivnici”.
Mâna dreaptă mai simbolizează pe Domnul nostru Iisus Hristos, puterea Tatălui. „Iisus Nazarineanul… bărbat Prooroc, puternic în lucru și în cuvânt, înaintea lui Dumnezeu și a tot poporul”. „Toate îmi sunt date Mie de la Tatăl Meu; și nimenea nu cunoaște pe Fiul fără numai Tatăl; nici pe Tatăl nu-L cunoaște nimenea, fără numai Fiul și căruia va voi Fiul să-i descopere… Eu și Tatăl una suntem. Datu-Mi-s-a toată puterea în cer și pe pământ”. „Luați Duh Sfânt, cărora veți ierta păcatele se vor ierta lor și cărora le veți ține vor fi ținute…”. „Iisus Hristos este Chipul lui Dumnezeu celui nevăzut, mai întâi născut decât toată zidirea. El este mai înainte de toate și toate întru Dânsul sunt așezate…”. „Celui ce biruiește, voi da lui să șadă cu Mine pe Scaunul Meu, precum și Eu am biruit și am șezut cu Tatăl Meu pe Scaunul Lui”.
b) Prin cele trei degete ale mâinii drepte, cu care facem semnul Sfintei Cruci, noi mărturisim credința noastră în cele trei fețe Dumnezeiești: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.
c) Cele două degete adunate și lipite pe podul palmei simbolizează cele două firi ale Domnului nostru Iisus Hristos: firea Dumnezeiască și firea omenească. Acestea ne mai închipuiesc pe Adam și Eva, strămoșii noștri; iar podul palmei; Paradisul în care ei au fost așezați de Dumnezeu spre a fi fericiți, și pământul blestemat în care ei au fost așezați (după scoaterea lor din Rai) spre a-l munci.
d) Ridicarea mâinii drepte la cap înseamnă înălțimea cerului, capul cerului sau cerul cerurilor.
e) Punerea degetelor în frunte, cu rostirea cuvintelor: „În numele Tatălui”, înseamnă mărturisirea dreptei noastre credințe în Dumnezeu Tatăl, Părintele Luminilor, de la care ne vine tot darul desăvârșit. Aici noi mărturisim tainic primul articol ai Simbolului Credinței: „Cred într-Unul Dumnezeu Tatăl, Atotțiitorul, făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor”. Această mișcare sau o parte a semnului Sfintei Cruci, ne amintește în totdeauna, că precum de la capul sănătos cu o minte cultivată și luminată, izvorăsc gânduri, cuvinte, crieri, lucrări bune și sfinte; tot așa cu mult mai mult, până la nemărginire, în ceruri și pe pământ, toate lucrările bune și darurile binefăcătoare, izvorăsc de la Tatăl Ceresc, Părintele Luminilor. Prin mișcarea și cuvintele acestea, noi ne rugăm lui Dumnezeu, ca să ne lumineze mintea, cugetele și lucrările noastre, ca ori ce vom face să fie bineplăcut, spre Slava Lui, spre binele obștesc și spre mântuirea și fericirea noastră vremelnică. Această mișcare ne mai reamintește datoria de a ne păstra mintea curată, ca lucrând după învățăturile Dumnezeiești, să facem numai fapte bune, pe care văzându-le oamenii, să preamărească pe Tatăl nostru cel Ceresc. „Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca văzând ei faptele voastre cele bune, să preamărească pe Tatăl vostru Care este în ceruri”.
f) Pogorârea mâinii drepte, de la frunte în jos și punerea celor 3 degete la pântece cu cuvintele: „Și al Fiului” simbolizează puterea Mântuitorului: Nașterea Lui din Tatăl mai-nainte de toți vecii, întruparea cu corp omenesc în pântecele fecioresc al pururea Fecioarei Maria, activitatea Mesianică, patima de bunăvoie, crucificarea, moartea, prădarea iadului, scoaterea drepților și învierea Sa. Prin această mișcare a părții semnului Sfintei Cruci, noi mărturisim art. 2, 3, 4 și 5 din simbolul credinței: „Cred… Și întru Unul Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-născut, Care din Tatăl S-a născut mai-nainte de toți vecii. Lumină din Lumină Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl prin Care toate s-au făcut. Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și s-a întrupat de la Duhul Sfânt, și din Maria Fecioara S-a făcut om. Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat, a pătimit și S-a îngropat și a înviat a treia zi după Scripturi…” Pântecele închipuie pământul. Prin această mișcare arătăm că noi pământenii suntem gata a iubi pe Dumnezeu din toată inima, fiindcă El ne-a adus din neființă, ne ține și poartă pururea grijă de noi.
g) Ridicarea mâinii drepte de la pântece, suirea ei și atingerea umărului drept cu cele trei degete ale ei, închipuie slăvita înălțare a Domnului nostru Iisus Hristos la ceruri și stare Lui de-a dreapta Tatălui. Aceasta o mărturisim noi creștinii în art. 6 al simbolului credinței „Și S-a suit la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui”. Cuvintele: „Și al Sfântului Duh”, ce le pronunțăm îndată ce atingem cu
degetele în umărul drept, ne reamintește făgăduința dată de Mântuitorul Apostolilor pentru trimiterea Sfântului Duh asupra lor, și împlinirea ei a zecea zi după înălțarea Sa la ceruri. Aceasta ne-o adeveresc Dumnezeieștile Scripturi ale Noului Testament: „Eu voi ruga pe Tatăl și alt mângâietor va da vouă, ca să
rămână cu voi în veci. Duhul adevărului… Iar Mângâietorul Duhul Sfânt pe Care îl va trimite Tatăl întru numele Meu, acela pe voi vă va învăța toate și vă va aduce aminte vouă toate cele ce am grăit vouă… Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul adevărului, Care
de la Tatăl purcede. Acela va mărturisi pentru Mine… Acela vă va povățui la tot adevărul… Voi veți lua putere venind Duhul Sfânt peste voi… În ziua cincizecimii – cincizecea după Învierea Domnului – erau toți Apostolii adunați în același loc. Atunci deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt
puternic și a umplut casa unde stăteau ei. Niște limbi ca de foc au fost văzute împărțindu-se deasupra lor și s-au așezat câte una pe fiecare din ei. Și toți s-au umplut de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi după cum le da lor Duhul a grăi”. Aceasta o mărturisim și noi zilnic, prin cuvintele art.8 al simbolului credinței, zicând: „Cred… și întru Duhul Sfânt Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, care a grăit prin Prooroci”.
h) Ducerea mâinii de la umărul drept, la umărul stâng, și cuvântul: „Amin” arată: I. Încheierea semnului Sfintei Cruci și al II-lea încheierea tuturor socotelilor omenești, adică a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos, Judecata Universală, răsplata faptelor și așezarea definitivă a sufletelor
în locurile pe care și le-au agonisit din viața aceasta vremelnică. Aceasta o mărturisesc Dumnezeieștile Scripturi, Sfânta Tradiție și o mărturisim și noi zilnic prin cuvintele art.7 al simbolului credinței, zicând: „Și iarăși va să vină cu mărire să judece viii și morții, a Căruia Împărăție nu va avea sfârșit”. Prin atingerea umărului drept și stâng cu cuvintele: „Și al Sfântului Duh, Amin”, noi închinăm lui Dumnezeu toate puterile noastre trupești și sufletești, rugându-L a ne da putere și dragoste aprinsă pentru a-I sluji spre buna plăcere a Lui.
i) Pogorârea mâinii de la umărul stâng în jos către pământ, închipuie umilința mare pe care noi o arătăm înaintea lui Dumnezeu, pentru iubire Lui cea mare. Coborârea mâinii după facerea Sfintei Cruci mai închipuie căderea sufletelor încărcate de păcate, nepărăsite și neispășite, de la înfricoșata Judecată în iadul întunecos, viermele neadormit… unde se vor munci în veci.
Semnul Sfintei Cruci ne reamintește de Jertfa vie a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, de pe Crucea înfiptă pe Golgota. Acest semn Dumnezeiesc ne reamintește despre ceea ce a făcut Dumnezeu pentru mântuirea noastră și despre ceea ce trebuie să facem noi pentru dragostea Lui.
(sursa: http://bisericasfvarvara.uv.ro/invataturi.html)