Ce înseamnă să fii creștin astăzi?

A dori să fii creștin adevărat în ziua de azi și de a câștiga împărăția cerurilor, înseamnă a face voia lui Dumnezeu. Urmând principiile morale creștine, în ziua de azi, când binele devine rău, urâtul devine frumos, este o urmare a Crucii lui Hristos, care nu este altceva decât o mare suferință. A-L mărturisi pe Dumnezeu prin viața ta, în ziua de azi, este o Cruce mare. Hristos cel răstignit ne învață că omul trebuie să-și asume suferința și prin ea să intre în viața veșnică, unde nu este nici un fel de suferință. Iar această suferință trebuie să fie pentru Adevărul lui Dumnezeu. Dacă suferim pentru noi înșine, suferim zadarnic, iar dacă suferim pentru Dumnezeu, suferim pentru Adevăr.
Suferința
Îndată ce omul Îl primește pe Hristos în inima sa, povara suferinței vieții se ușurează. Atunci suferința se transformă în hrană spirituală prin care se dobândește virtutea. Prima virtute pe care o învață suferința este umilința. Cei care au suferit foarte mult știu că omul nu poate îndura chinurile vieții prin propriile sale puteri. Numai cu ajutorul puterii lui Dumnezeu le va putea îndura, indiferent că provin din exterior, precum: boala, rănile trupești sau chiar tortura sau din conflicte interioare, precum: singurătatea, deznădejdea, întristarea, părăsirea și supărarea. Dumnezeu, prin suferință, îl învață pe om să-și înțeleagă propria-i neputință și în felul acesta să caute ajutorul în puterea lui Hristos.
Următoarea virtute pe care o dă suferința Crucii, în ziua de azi, este răbdarea. Prin îndurarea necazurilor și încercările vieții dobândim putere sufletească. Având veșnicia în adâncul inimii, cel ce suferă poate îndura necazurile vremelnice și se simte recunoscător față de Dumnezeu, fiindcă i-a dat posibilitatea să-și ducă Crucea.
Mila
A treia virtute pe care o cunoaștem prin suferință, este mila. Numai cel care a suferit poate avea milă de cel care suferă. „Această virtute poate să atingă o asemenea dimensiune, încât un om poate simți efectiv durerea altuia și chiar a întregii omeniri, tânguindu-se de starea ei jalnică” (Monahii John Marler și Andrew Wermuth, Tinerii vremurilor de pe urmă, ultima și adevărata răzvrătire, trad. din engl. de Felix Trușcă, Ed. Sofia, București, 2002, p. 16.).
Astfel, Crucea devine un mijloc de mântuire, un simbol al Învierii, cheia care ne deschide ușa raiului. Această legătură dintre Cruce și Înviere, în felul acesta, însoțește întreaga viață a omului.
(Anatolie Negruță)