Tipicul cel Mare al Sfântului Sava cel Sfințit (439-532 A.D.) menționează prezența încă din vechime a acestei dezlegări. Însemnătatea ei este multiplă. În primul rând dezlegarea la pește este privită ca o mângâiere acordată credincioșilor prin prezența în Biserică a Mântuitorului Hristos, o bucurie și o celebrare a Mântuitorului, care a fost simbolizat în primele veacuri ca Pește, literele acestui cuvânt în limba greacă ICHTIS – fiind inițialele expresiei „Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu Mântuitorul”. Apoi, Hristos și-a ales apostolii dintre pescari, a asemănat misiunea creștină cu o prindere de pește, așa că peștele are o semnificație teologică remarcabilă în creștinism.
Zilele de post cu dezlegare la pește nu sunt nicidecum zile de încălcare a postului, ci zile de post cu mângâiere, în care postirea ca jertfă ascetică se combină cu bucuria prezenței Mântuitorului în mijlocul credincioșilor.
În perioada Penticostarului (de la Înviere la Duminica tuturor Sfinților) miercurea și vinerea se postește cu dezlegare la pește. Apoi în Postul Crăciunului, după Intrarea în Templu a Maicii Domnului, sâmbăta și duminica se face dezlegare la pește. De asemenea la marile sărbători care cad în timpul postului (ex: Buna Vestire, Intrarea în Ierusalim a Mântuitorului etc.) Biserica dezleagă la pește combinând postirea cu mângâierea.
(Sursa: Doxologia.ro)






