Săptămâna trecută scrisesem că finalaEuropa League e departe de a fi o simplă formalitate pentru Bayer Leverkusen și că Atalanta e capabilă să o bată. Așa s-a și întâmplat, invincibilitatea nemților (nemți pe dracu’: în echipa de start au fost doi, până și aici Atalanta bătându-i, fiindcă la ei au fost 3 italieni la început!), invincibilitatea nemților, care e clar că începuse să li se urce la cap, rămânând la borna de dinaintea acestui meci, în care din nou s-a arătat că în ziua de azi numai atacul îți poate aduce performanțe, trofee, și nicidecum fotbalul constipat… se aude, Iordănescule!?
Cât privește următoarea finală, cea de Conference League, de miercurea viitoare, dintre Olympiakos și Fiorentina, mă aștept la una urâtă, închisă, și nu neapărat din cauza grecilor. Iar dacă ar fi să dau un pronostic, chiar nu știu ce să spun. În visurile mele cele mai frumoase, îi văd pe greci alergând nebunește și dând Fiorentinei cam tot atâtea cât a luat Bayer de la Atalanta. De Champions’ League n-are rost să spun ceva acum, fiindcă știți despre iubirea mea pentru Real, care are mai mult de 60 de ani! Am spus încă din toamnă că așa cum arată Real astăzi, nu există vreo echipă care să i se poată opune. Eu mizez pe 4 goluri în poartă Dortmund-ului, iar dacă o fi să ne dea și ei două, nu-i cu supărare!
La noi, evenimentul principal este sosirea lui Lennon la Rapid. Nu știu dacă bețivanul o să priceapă ceva din ce e acolo, înainte de a se lămuri că între promisiuni (cumpărăm jucători tari, angajăm scouteri care să aducă mari valori încă nedepistate etc.) și realitate, distanța e cosmică în România. Dovada? Păstrarea lui Lobonț ca secund!!! Păi ce să facă Lennon cu ăsta? Să învețe româna ca să înțeleagă glumele de dosul gării ale agramatului?
