Ce-i dacă nu-i baftă!?

Domnul Becali Gheorghe s-a inflamat (totuși, surprinzător, fără a sări la beregataîmpricinatului) atunci când, după meciul de alaltăieri, comentatorii din studioul Digi 1, care emiteau diverse aprecieri față de jocurile echipelor noastre, au căzut de acord că FCSB a câștigat și s-a calificat cu mult noroc, după ce, cu doar câteva minute înainte de final fusese egalată și teoretic eliminată din ultima competiție europeană. Ultima ca valoare, aici nu încap discuții, și totodată singuraîn care, tot pe bază de mare noroc, se întâmplă cauneori să încapă și câte una (maximum!) de-ale noastre, care nu mai sunt acceptate în celelalte două cupe europene. Dincolo de ifosele, fițele și îmburicările diverșilor „oameni de fotbal” (mimat!) din țara asta prost făcută, pe gazon se vede limpede unde ne situăm în raport cu restul Europei. E un subiect pe care eu îl atac aici de muuuulți ani, timp în care nivelul a tot scăzut, ajungând azi atât de jos, încât nu mai putem să-l comparăm decât cu nivelul de trai tot de la noi! Domnul Becali n-a văzut noroc în calificarea asta scremută, ci o dovadă de mare abnegație, de angajament, de dragoste față de club și, presupun, față de patronul acestuia! Ba încă și una de mare științăa jocului etalatăde proaspătul antrenor, angajat de deștept a treia oară, după ce a fost gonit de prost la primele două! Printr-un lanț de miracole, toate 4 panaramele s-au calificat în turul următor, numai că în grupe, până la care mai e drum lung, nu va ajunge decât, cred eu, una, probabil Craiova. Când va veni și fireascaeliminare a echipei sale, poate că atunci își va reconsidera poziția și domnul Becali și, retroactiv, va concluzionacă FCSB a avut, totuși, baftă. Chiar porcească.