Ce i-ar putea spune Elena lui Traian, în timpul postludiului



O dovadă a subdezvoltării Moldovei e că în capitala ei nu există un aeroport internațional. E înnebunitor: pentru un zbor de două ore spre destinațiile externe spre care interesele îți dau ghes, trebuie să suporți neplăcerile unei deplasări epuizante și costisitoare la București.
De unde provine toată încremenirea asta ? Păi, tot gașcalionul de primari, de șefi județeni, de senatori și deputați din zonă a fost prins, în ultimii 20 de ani, cu alte proiecte. Cel mai grandios dintre aceste proiecte a fost căpătuirea proprie, inși inițial foarte rupți în cur lucrând cu responsabilitate pentru a deveni milionari în dolari și în euro. Unii dintre ei, alde Gică și Costică, proveniți din satele uitate de Dumnezeu ale Botoșani-ului, s-au trezit în buricul Iașilor, la prima generație în pantofi. Ajunși aici, au făcut însă toate învârtelile posibile, pentru ca pantofii lor să fie marca „Gucci”. N-au iertat nimic, începând cu licitațiile măsluite, cu banii negri pentru zilele albe, încasați pentru a distribui preferențial lucrări făcute apoi în dorul lelii. Așa a fost, este și va rămâne, de pildă, plombarea străzilor, cu un asfalt care e la fel de durabil ca plastilina.
De o cu totul altă calitate umană se pare că au fost aleșii Bacăului, care au și băgat vârtos în chimirul personal, dar s-au îngrijit și de binele urbei, inclusiv de un mic aeroport, tocmai ca să aibă argumente pentru ca electoratul să-i ștampileze din nou pe buletinele de vot, și ei să-și poată face în continuare combinațiile lovetare.
Altul însă e aspectul, pe care Elena ar putea să i-l spună lui Traian, în timpul postludiului: dacă s-ar pune în practică proiectul unui aeroport la Iași, abia acolo ar avea gașca lor de furat pe ruptelea. De pe imensul șantier unde va fi plasată investiția, se vor putea face mișmașuri minunate pentru folosul lor: cimentul va putea fi achiziționat cu de „n” ori prețul corect, echipele de lucru vor putea fi plătite de parcă buldozeriștii ar fi savanți cu premiul Nobel în c.v., gresia din clădire ar putea fi procurată de parcă ar fi marmură de Carrara etc. Pe localnici, foarte tare nu i-ar interesa mișmașurile, de vreme ce ar avea un aeroport sub nas și nu ar mai trebui să se trambaleze la București, pentru un biet zbor de 2 ore.
Hai, Lenuțo, spune-i asta președintelui în timpul postludiului, când creierul vă este mai oxigenat ca de obicei !