Ce frustrări îi macină?

Cei care nu ați văzut încă intrarea numitei Naomi Osaka pe unul din terenurile de la Australian Open pentru meciul sau din turul 1 ați pierdut un moment de mare excepție, dar pe care îl mai puteți vedea fie pe internet, fie în transmisie directă chiar astăzi, când psihopată o întâlnește pe Sorana Cîrstea în turul 2, într-un meci programat cu începere de la ora 10. Când am spus „psihopată” nu am folosit cuvântul cu sens peiorativ, ci m-am referit strict la starea ei medicală, care de altfel a făcut-o cu câțiva ani în urmă să se retragă din activitate și să urmeze niște tratamente pe care n-avem suficient spațiu aici pentru a le descrie. Dacă n-ați văzut-o ieri, să nu vă mire astăzi că porecla ei aproape oficializată este de „Lady Gaga a tenisului”, comparația cu muziciana referindu-se exclusiv la ținutele nebunești abordate de ambele. Credeți-mă că dacă aș încerca să vă descriu apariția mi-ar fi categoric imposibil. Culmea e că este girată de Nike, sponsorul oficial al panaramei, care și-a lipit etichetele pe țoalele deraiatei. E vorba așadar de o pălărie cu vreo două perechi de aripioare, dar din care pleacă și un voal alb, ca acelea ale mireselor, lung de câțiva metri. În jos pleca o rochie lungă, turcoaz-bleu-verde, de sub care se ițeau niște șalvari albi, dungați, de o lărgime ieșită din comun. Ce mai: dacă ar fi târâit după ea, în arenă, și un pian, nu numai voalul, chiar că putea fi luată drept Lady Gaga. Ciudat la ciudățenia asta de femeie e că în pofida căderilor psihice dese și grave, ea apare totuși pe locul 16 în clasamentul WTA la zi, după ce prin 2019 a fost chiar locul 1 mondial. Nu ar avea așadar cine știe ce motive de cădere psihică, mai ales că și la capitolul câștiguri are adunate vreo 24 de milioane de dolari, la cei 28 de ani pe care îi are. V-aș mai aminti că și alți sportivi din vârful ierarhiilor au avut derapaje năucitoare, precum Dennis Rodman, marele baschetbalist, care își vopsea părul la fiecare meci în altă culoare: azi orange, mâine vernil, poimâine albastru și tot așa. Din când în când, îi mai făcea câte o vizită prietenului său, dictatorul coreean Kim Jong Un, ba organiza și meciuri demonstrative de ziua dementului, la Phenian! Ce naiba frustrări ar putea avea marii sportivi încât să deraieze în halul ăsta? Că glorie au, bani au, iubiți sunt, oare ce le lipsește?