Ce fel de părinte ești: „elicopter” sau „plug de zăpadă”?

A devenit deja destul de cunoscut conceptul de părinte „elicopter” – anxios, aflat mereu în preajma copiilor, ca un elicopter care stă în aer deasupra lor, invadându-le permanent spațiul. Dar psihologii au identificat recent un nou tip de părinte – pe care l-au poreclit „plug de zăpadă” – care netezește drumul copilului, înlăturându-i din cale toate obstacolele și, în același timp, creează o enormă presiune asupra acestuia, prin pretențiile exagerate în ceea ce privește performanțele copilului.
Acești părinți își pot transforma copiii în adevărate „mașinării de obținut rezultate”, avertizează David McCullough, profesor și autor al unei cărți pe această temă.
Această metodă de creștere a copiilor poate duce la dezvoltarea unor copii anxioși, dependenți, narcisiști și carieriști.
Ei sunt supraprotejați și li se pun la dispoziție tot felul de ajutoare – necesare sau nu – pretinzându-li-se în schimb să producă rezultate de excepție.
„Copiii”, spune specialistul, „se adaptează; renunță la auto-determinare și la dorința de a-și explora propriile domenii de interes.”
Evident, părinții nu au intenții rele, dar efectele acestui tip de educație pot fi devastatoare; copiii pot avea dificultăți în stabilirea într-o carieră, pot prezenta fenomene de dependență și pot chiar să clacheze complet, din cauza presiunii psihologice uriașe.
Acești părinți le pun la dispoziție copiilor meditatori – fie că e nevoie ori nu -, uneori le fac ei înșiși temele, și îi obligă, în schimb, să participe la tot felul de activități extrașcolare – lecții intensive de muzică, sport de performanță – și le pretind cele mai bune rezultate în competiții.
În cartea sa, McCullough denunță „cultul modern al excepționalității”, din cauza căruia copii au ajuns să fie terorizați de ideea de a fi pur și simplu persoane obișnuite.
Ca urmare a educației de către părinții „pluguri de zăpadă”, odată ajunși la facultate, copiii nu reușesc să se descurce și pretind ca profesorii să le facă lecții suplimentare sau să beneficieze de ajutorul unui meditator, ca pe vremea când erau la liceu. Alteori, renunță pur și simplu la studii, considerând că e vina sistemului de învățământ, nu a lor.
Părinții ar trebui să nu cedeze tentației de a dirija în cele mai mici amănunte viața copiilor, ci ar trebui să le dea libertate de mișcare, pentru ca aceștia să-și urmeze propriile pasiuni, propriul drum în viață, chiar cu riscul de a face unele greșeli.
Sursa: Mail Online
Descopera.ro