„Îmi pare rău că nu pot să ajung la Cernăuți să cumpăr niște otravă pentru câini. La asta s-a ajuns. Am câine, iubesc câinii, dar nu se mai poate”. Cuvintele aparțin unui amic de-al meu al cărui copil a fost mușcat zilele trecute de un câine. Se întâmpla în parcul de la intersecția de pe Mărășești, zonă în care locuiește amicul de care vorbeam. Acolo își fac veacul vreo 6 – 7 câini. În cea mai mare parte a zilei sunt pașnici, dar cum se lasă seara parcă turbează. Sar și la oamenii care îi hrănesc ziua. Iar în unele momente ale zilei se reped la oamenii care nu sunt obișnuiți de-ai locului.
Îmi povestea amicul meu că există câteva femei mai în vârstă în zonă care iau mereu apărarea acestor câini. Dacă apare vreun hingher, vreun nene rău care îi repede, hop și femeile bune la suflet care se rățoiesc la respectivii. „Dar dacă mușcă pe cineva, imediat doamnele (n.r.- cuvântul îmi aparține că nu puteam să reproduc aici chiar cum a vorbit omul) dispar după perdea”, îmi spunea amicul meu. Și tot el și-a expus și teoria: „Nu am nimic împotrivă ca acești câini să stea pe lângă bloc. Dar, dacă tu îi hrănești, ai grijă de ei, atunci ți-i asumi. Câinele X aparține lui Y. Îl ții în casă, îl ții afară, e treaba ta. Dar răspunzi pentru el și atunci când atacă pe cineva, când mușcă un copil”.
Ironia face că, în aceste zile, niște prieteni din Germania de-ai amicului meu au venit în vizită în Suceava. Oamenii erau cazați la Hotelul Zamca și, într-o seară, au vrut să tragă o fugă până acasă la amicul meu. Au vrut să meargă pe jos, să ia niște aer curat, de Suceava. Proastă alegere! S-au întors repede la hotel, deoarece nu au putut să treacă de un baraj făcut de niște câini comunitari. Oamenii, veniți de pe altă planetă, din Germania, l-au luat apoi la rost pe amicul meu. Cum se poate să umble câinii aceștia liberi? Cum pot fi lăsați de izbeliște, să atace pe oricine le iese în cale? Am uitat să vă spun că oamenii respectivi, germanii, ăia veniți de pe altă planetă, sunt activiști extrem de activi în domeniul protecției animalelor.
Vedeți, asta e diferența. Diferența între cei care activează în domeniul protecției animalelor la germani și autoproclamații de la noi. La noi e vorbă, la ei sunt fapte. Ei, cei civilizați, nu acceptă să vadă câini pe stradă. Și pentru asta pun serios osul la treabă. La noi, e plin de tot felul de asociații care își spun de protecție a animalelor. Multe dintre ele există doar pentru a încasa bani. Și atât.
Am prezentat nenumărate cazuri de acest gen. Începând cu povestea de pomină a cățelei sterilizate, care, lăsată apoi de capul ei prin oraș, a născut câțiva pui. Culmea, vii. A mai fost cazul unei alte asociații care încasa bani grei de la stat și lăsa câinii să moară de foame în adăposturi. Și au mai fost multe. De curând s-a deschis în Suceava un nou adăpost pentru câini comunitari. Până acum se invoca faptul că nu există loc pentru adăpostirea patrupedelor și de aceea nu mai sunt adunați câinii din oraș. Acum este loc dar, probabil, nu este chef. Sau, poate, protectorii animalelor de la noi nu și-au primit banii, Ori, cel mai sigur, au primit prea puțini față de pretențiile lor.
