Tămâia este o rășină solidificată ce curge din niște copaci care cresc în India și Africa. Această rășină se strânge de pe scoarța copacului și, pentru a fi și mai parfumată, se amestecă și cu alte substanțe aromate. Tămâia este apoi pusă pe cărbuni încinși, unde arde, degajând fum alb și miros parfumat.
Tămâia era, pentru evrei, un element important al cultului. Când îi dă lui Moise indicații privind cultul de la cortul mărturiei, Dumnezeu îi spune: „Ia-ți mirodenii: stacte, oniha, halvan mirositor și tămâie curată, din toate aceeași măsură, și fă din ele, cu ajutorul meșteșugului făcătorilor de aromate, un amestec de tămâiat, cu adaos de sare, curat și sfânt; pisează-l mărunt și-l pune înaintea chivotului legii, în cortul adunării, unde am să Mă arăt ție. Aceasta va fi pentru voi sfințenie mare. Tămâie, alcătuită în felul acesta, să nu vă faceți pentru voi: sfințenie să vă fie ea pentru Domnul” (Ieșire 30, 34-37). Templul de la Ierusalim avea afară, în curte, altarul pentru jertfele arderii de tot, iar în interior, în Sfânta, avea altarul tămâierii, pe care preoții pregăteau cărbuni aprinși și puneau apoi tămâie.
Biserica a păstrat din iudaism simbolismul jertfelor, dar jertfa pe Cruce a Mântuitorului Hristos a împlinit scopul jertfelor de animale. Astfel, noi avem în cult doar arderea tămâiei. Când primește cădelnița în care se află tămâie, preotul o binecuvântează și se roagă, spunând: „Tămâie Îți aducem Ție, Hristoase Dumnezeul nostru, întru miros de bună mireasmă duhovnicească, pe care primind-o întru jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri, trimite-ne nouă harul Preasfântului Duh.” Întotdeauna tămâiatul în biserică sau la noi acasă este însoțit de rugăciune. Când preotul cădește biserica, după rugăciunea pe care am amintit-o mai sus, el rostește în taină Psalmul 50.
Tămâia simbolizează, în general, prezența și sfințenia lui Dumnezeu, dar fiecare element al tămâiatului are propria semnificație. Astfel, fumul care se ridică către Dumnezeu semnifică faptul că jertfa de tămâie este bine primită.
(Vlad Alexandru Mândru, sursa: Ziarul Lumina)