Ce este Sfânta Împărtășanie?

Sfânta Împărtășanie cu Trupul și Sângele Domnului formează centrul vieții noastre duhovnicești. Fără de aceasta nu putem avea viață în Hristos, nu ne putem mântui. Căci așa ne spune Mântuitorul: “De nu veți mânca Trupul Fiului Omului și de veți bea Sângele lui, nu veți avea viața întru voi”(Ioan 6, 51-53).
Sfântul Botez, Spovedania și Sfânta Împărtășanie sunt tainele de bază ale Bisericii Ortodoxe care asigură mântuirea credincioșilor noștri. Și dacă Botezul este “ușa Tainelor”, iar Spovedania este numita “al doilea Botez”, Sfânta Împărtășanie este cununa Tainelor, căci ea desăvârșește unește direct pe om cu Dumnezeu prin Trupul și Sângele Domnului.
Sfânta Împărtășanie este viața noastră
Sfânta Împărtășanie se sfințește întotdeauna numai în cadrul Sfintei Liturghii, prin prefacerea pâinii și vinului în Trupul și Sângele lui Hristos. De fapt aceasta este și scopul Sfintei Liturghii, să sfințească darurile prin Duhul Sfânt și să le prefacă în Trupul și Sângele Domnului. Sfânta Împărtășanie se mai numește și Euharistie, adică mulțumire, sau recunoștință, pentru că ni se dăruiește din iubire ca un dar de mulțumire și de recunoștință față de Domnul nostru Iisus Hristos.
Dacă Sfânta Împărtășanie este viața noastră, nădejdea mântuirii noastre, cea mai înaltă formă de unire cu Hristos și de mulțumire, cât suntem în trup, să vedem care sunt condițiile principale care ne fac vrednici de împărtășanie. Cea dintâi condiție obligatorie pentru cel ce se împărtășește este să fie ortodox adevărat și să aibă mare credință în Dumnezeu. Că cine nu vine cu credință și cu lacrimi la Sfânta Împărtășanie, spre osândă se împărtășește. A doua condiție principală pentru cel care vrea să se împărtășească, să fie spovedit după rânduială la un duhovnic iscusit. Nimeni din credincioși, începând de la vârsta de șapte ani, nu se poate împărtăși cu Prea Curatele Taine, dacă mai întâi nu s-a spovedit, dacă nu și-a făcut canonul rânduit și dacă nu i-a dat dezlegare duhovnicul lui. Numai în cazuri urgente, de moarte, bolnavii pot fi împărtășiți imediat, ca să nu moară lipsiți de Hristos. Dar și atunci, dacă ei nu cer și nu accepta Sfânta Împărtășanie, nu trebuie să li se dea. Dorința stăruitoare, liberă a credinciosului, spovedania cu căința și dezlegarea duhovnicului îl fac pe fiecare fiu al Bisericii Ortodoxe vrednic de Prea Curatele Taine.
Credinciosul este dator să-și cerceteze conștiința
Iată și alte condiții fixate de Sfinții Părinți și de Biserica pentru primirea Sfintei Împărtășanii. Credinciosul este dator să-și cerceteze conștiința sa dacă și-a mărturisit toate păcatele la duhovnic, dacă nu a ascuns vreun păcat de moarte la spovedanie, dacă și-a făcut canonul rânduit, dacă este împăcat cu toți oamenii, știind că fără împăcare și dezlegare nu se poate împărtăși nimeni cu cele Sfinte. Aceasta o spune cu autoritate și Sfântul Apostol Pavel, zicând: “Oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat de Trupul și Sângele Domnului. Ci să se ispitească omul pe sine, și așa din pâine să mănânce și din pahar să bea. Că cel ce mănâncă și bea cu nevrednicie osânda își mănâncă și bea, nesocotind Trupul Domnului. De aceea, mulți dintre voi sunt neputincioși și bolnavi și mulți mor ” (I Corinteni 11, 27-30).
Apoi credinciosul este dator să postească cele patru posturi, miercurea și vinerea, afară de caz grav de boală. Cine nu postește, deși poate, nu se poate împărtăși. Excepții se pot face cu copiii, cu cei bolnavi grav și cu bătrânii care nu pot posti. Însă toate să fie cu binecuvântarea preotului respectiv. Cel ce dorește să se împărtășească trebuie să țină curățenie cu soția în posturi și sărbători, iar dacă se împărtășește între posturi, să postească facultativ și să țină curățenie cel puțin șapte zile înainte și trei zile după împărtășanie. Altă condiție principală, credinciosul să pună hotărâre înaintea lui Dumnezeu și duhovnicului că nu va mai face niciodată păcatele mărturisite. Orice abateri de la rânduiala Bisericii trebuie discutate cu duhovnicul, de care credinciosul trebuie să asculte ca de însuși Hristos.
Câți mai țin legile Bisericii?
La împărtășanie mulți se grăbesc, dar la rugăciune și post, la iertare și curățenie, la pocăință cu lacrimi, mai nimeni nu se silește. În ce case se mai postește azi miercurea, vinerea și cele patru posturi de peste an? În ce familii nu se avortează copii și nu se practică paza de a nu avea copii ? Sau câți dintre credincioși pot spune că sunt împăcați cu ai lor? Câți merg astăzi regulat la slujbele Bisericii, câți fac milostenii, se spovedesc adesea la cei mai iscusiți duhovnici și se roagă cu lacrimi? Mai nimeni. Doar călugării și credincioșii bătrâni de prin sate. Marea majoritate caută o mântuire mai ușoară, fără nici o osteneală. Cu adevărat deasa împărtășanie nu sporește credința, ci mai degrabă o slăbește, aruncând pe om în mândrie.
Ce este de făcut?
Să ne întoarcem la marea evlavie și tradiție din trecut, acceptând excepții și pogorământ numai cu cei bolnavi, bătrânii, și mame cu copii mici. Și de câte ori pe an se cuvine să ne împărtășim? De câte ori se simte fiecare pregătit și îi dă voie duhovnicul. De obicei călugării se împărtășesc, cel mai des săptămânal, în deosebi schimonahii bătrâni și bolnavii; iar cel mai rar la 30-40 de zile. Mirenii se pot împărtăși regulat în cele patru posturi și cel mai des la 30 de zile. Iar cei ce se află sub canon, numai după împlinirea canonului și cu dezlegarea duhovnicului său.
Să ne apropiem de Trupul și Sângele lui Hristos cu foarte mare credință, cu smerenie și căință; cu multe lacrimi, cu post și curățenie și, mai ales, cu împăcare și inimă curată. Astfel, să ne spovedim și să primim numai agheasmă mare până la terminarea canonului rânduit. Iar cei care defăimează Canoanele Bisericii și rânduiala ei milenară și care se spovedesc rar, din fugă și superficial, să se întoarcă la pocăință până nu este prea târziu.
Acesta este drumul parcurs de Sfinții Părinți și pe acesta se cuvine să mergem, dacă dorim să fim vrednici de Cina Domnului și să ne mântuim. Amin.
(Arhimandrit IOANICHIE BALAN)