Proscomidia este prima parte a Sfintei Liturghii. Termenul Proscomidie vine de la grecescul proscomilin, care însemnează a aduce, a pune înainte, a oferi. Proscomidia în înțelesul curent de astăzi este ritualul pregătirii și al binecuvântării Cinstitelor Daruri, adică a materiei jertfei liturgice și are forma și întinderea unei adevărate slujbe aparte, cu un titlu propriu, cu o formula de binecuvântare la început și cu una de încheiere.
În ce timp și unde se săvârșește proscomidia?
Proscomidia se face de obicei în timpul Utreniei, în partea de nord-vest a Altarului numită proscomidiar (altarul proaducerii) și ea este săvârșită în întregime numai de preot, fără participarea credincioșilor sau cântăreților și fără ca, credincioșii să vadă sau să audă ceva din ea.
Scurtă explicare a proscomidiei
Se numește astfel pentru că credincioșii aduc, ca daruri pentru Sfânta Liturghie, pâine sub formă de prescuri și vin. Din prescurile aduse preotul alege una sau mai multe, pentru lucrarea celor sfinte. Pâinea folosită la Proscomidie poartă denumirea de prescuri (prosfore), având forme felurite: formă rotundă, formă de cruce, formă de trei sau cinci cornuri. După rânduială trebuie cinci prosfore, care închipuie cele cinci pâini, cu care Mântuitorul a săturat mulțimile în pustie.
Spălarea mâinilor preotului, înainte de a începe Proscomidia, înseamnă nu numai curățirea trupească, dar mai ales curăția spirituală, atât de necesară pentru săvârșirea Sfintei Liturghii: „Spăla-voi între cei nevinovați…” (Psalm 25,6-12). În prima parte a Proscomidiei preotul scoate cu copia Agnețul (pecetea) din prima prescură, simbolizând patimile Mântuitorului. El taie cu copia pe lângă cele 4 parți ale peceții pe care sunt imprimate inițiale IS, HS, NI, KA, rostind: „Ca un miel nevinovat spre junghiere S-a adus”, „_i ca o oaie, fără de glas împotriva celui ce-o tunde, așa nu și-a deschis gura Sa”, „Întru smerenia Lui, judecata Lui s-a ridicat” (Isaia 53,7), cuvinte, scrise de Isaia cu 730 de ani mai înainte de Mântuitorul, arata blândețea Mântuitorului și îndelunga Sa răbdare, cu care s-a jertfit pentru oameni. Tăind în partea de jos, zice: „Iar neamul Lui cine-l va spune?” (Isaia 53,8). Adică cine va putea să pătrundă și să înțeleagă nașterea Lui din Tatăl, mai înainte de veci, sau nașterea Lui din Sfânta Fecioara Maria?
Sfântul Agneț închipuie pe Hristos, Mielul lui Dumnezeu, Care, și-a dat viața pentru mântuirea noastră, iar amestecul de vin și apă turnate de preot în Sf. potir, simbolizează sângele și apa care au curs din coasta Mântuitorului cea împunsă de ostaș cu sulița.
Scoaterea miridei pentru Maica Domnului din a doua prescură și așezarea ei pe disc în dreapta Sfântului Agneț, arată șederea Sfintei Fecioare în slavă cerească, după adormirea ei cu trupul și trecerea la ceruri.
(sursa: http://coralasfleontie.files.wordpress.com, Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” Mihoveni Suceava)
