Duminica Vameșului și a Fariseului marchează un nou început în viața liturgică a Bisericii, adică perioada Triodului, pentru că din această duminică până la Duminica Învierii se folosește la strană cartea de cult numită Triod.
Cu duminica Vameșului și a Fariseului începe de fapt perioada pregătitoare pentru Postul cel Mare, perioadă care numără patru duminici: a Vameșului și a Fariseului, a Fiului risipitor, a Lăsatului sec de carne sau a Înfricoșătoarei Judecăți și a Lăsatului sec de brânză sau a Izgonirii lui Adam din Rai. Din seara acestei din urmă duminici se lasă secul pentru Postul cel Mare.
Denumirea de Triod este legată de o particularitate a slujbei Utreniei zilelor de rând ale Postului Mare, care la canoane au doar trei ode sau cântări. De aici și denumirea cărții, aceea de Triod, adică trei cântări sau trei ode.
Triodul cuprinde toate slujbele săvârșite de Biserică în perioada Postului Mare, pe săptămâni și zile, rânduind viața lăuntrică a creștinilor. În sensul acesta, Triodul nu trebuie privit doar ca o simplă carte de cult, folosită în cadrul slujbelor din acest răstimp al anului bisericesc, ci trebuie văzut ca un îndrumar duhovnicesc, prin intermediul căruia strădaniile omului sunt canalizate către o înnoire duhovnicească, către o schimbare a vieții lăuntrice.
Perioada aceasta a Triodului, prin slujbele săvârșite, urmărește să-l întoarcă pe om din moartea pricinuită de păcatul celor dintâi oameni, către viața împreună cu Hristos, în Împărăția Sa. În sensul acesta, Triodul devine un ghid duhovnicesc de înălțare a creștinului, oferindu-i călăuzirea necesară pe întreg parcursul Postului Mare. În același timp, prin conținutul slujbelor pe care le cuprinde, Triodul îl sprijină pe creștin în strădaniile sale duhovnicești.
Așadar, perioada Triodului, departe de a însemna doar o schimbare a structurii și a conținutului slujbelor Bisericii, ne integrează într-un nou mod de existență: viețuirea desăvârșită din Rai, adică reîntoarcerea la modul de a fi al celor dintâi oameni, înainte de căderea în păcat. Calea Triodului este așadar cale către Împărăția cerească. Majoritatea textelor din slujbele cuprinse în Triod au în centrul lor preocuparea de a îndrepta atenția noastră duhovnicească către această redobândire prin pocăință a Împărăției veșnicelor bunătăți, pierdută prin neascultarea celor dintâi oameni.
Dacă înțelegem să ne raportăm în modul acesta la Triod, atunci el nu va reprezenta pentru noi doar simpla carte de cult întrebuințată la strană în vremea Postului Paștilor, ci va deveni un adevărat îndrumar de viață duhovnicească, la al cărui conținut luând aminte ne îmbogățim, întărindu-ne puterile sufletești în lupta cu patimile și ajungând la sfârșitul acestei perioade să ne facem biruitori împreună cu Hristos, prin Învierea Sa din morți. Numai așa, Învierea lui Hristos va însemna și propria noastră înviere, împreună cu Hristos, din întunericul păcatului și al morții, în care ne-a așezat păcatul neascultării de Dumnezeu.
(Pr. Lucian Farcașiu , Ziarul Lumina)