Păcatul este călcarea Legii lui Dumnezeu, călcare voită sau nevoită, cu știință sau fără știință, cu fapta, cu cuvântul, cu gândul. Păcatul este necinstirea adusă lui Dumnezeu, ocară, disprețuire, defăimare, nerecunoaștere și vătămare adusă ființei Dumnezeiești, dintr-un sentiment egoist. Păcatul este necredință și neîncredere în Dumnezeu, în legea Lui și prea multă credință și încredere în sine, până acolo ca omul să-și fie singur lege, pentru că de îndată ce ai călcat Legea lui Dumnezeu ai urmat o altă Lege, fie a ta, fie a Diavolului.
Păcatul este a doua răstignire adusă Mântuitorului
Păcatul este a doua răstignire adusă Mântuitorului, căci prin păcat se reînnoiesc toate batjocurile de altădată și toate bătăile primite. Piroanele, sulița, spinii, prin păcat Mântuitorul le simte din nou. Acum, însă, nu mai sunt bătute de cei ce-L defăimau și strigau: „Să Se răstignească, să Se răstignească…”, acum Îi sunt administrate de cei ce zic că cred în El, că-I urmează poruncile, că-L iubesc. Acum Îl scuipă în față cei ce sunt botezați, acum cununa de spini I-o pun cei ce se numesc creștini, acum Îi dau palmele, acum Îi bat piroanele, acum Îl împung cu sulița cei pentru care a suferit batjocuri și bătăi și pentru care Și-a dat sângele Său pe Golgota pentru ca să-i facă fii ai lui Dumnezeu, pentru ca să le deschidă Raiul, să sfarme moartea și să dărâme iadul.
Păcatul este îndepărtare de Dumnezeu și, în schimb, apropiere de Diavol, este îndepărtare de casa Tatălui și păzire în Țară străină a porcilor diavolului. Pentru că suntem robi aceluia căruia îi slujim (Ioan 8, 34), păcatul înseamnă robia Diavolului. Când păcătuiești nu mai socotești ceea ce a făcut pentru tine Dumnezeu, nu-I mai ești fiu și nu te gândești la dreptatea Lui, care va pedepsi pe cei ce păcătuiesc împotriva Voii Lui.
Păcate, virtuți
Prin păcat toate lucrurile lui Dumnezeu sunt pornite împotriva scopului pentru care au fost făcute. Gura n-a fost făcută de Dumnezeu ca să înjurăm cu ea, să bârfim și să blestemăm pe aproapele, ci gura a fost făcută ca, cu ea, să vorbim lucruri folositoare sufletului.
Mintea nu ți-a dat-o Dumnezeu ca, cu ajutorul ei, să găsești argumentele care te îndepărtează de Dumnezeu, ci ca să găsești argumentele care te apropie. Ochii nu au fost făcuți spre a privi ceea ce aduce vătămarea sufletului, ci spre a vedea creațiile lui Dumnezeu și spre a-I aduce mulțumiri. Tot așa, urechile, mâinile, picioarele n-au fost create spre a ne îndepărta de Dumnezeu.
Bunătatea și îndelunga răbdare a lui Dumnezeunu vrei să le socotești ca atare? Căci să știi că tot timpul ți s-a dat ca să câștigi Raiul și tu te pierzi socotind că El nu va mai judeca, că nu va ierta, că sunt alții mult mai răi ca tine.
Urmările păcatului
1. Prin păcat pierdem darul cel mai presus de fire ce-l avem de la Dumnezeu. Fără acest dar, sufletul rămâne slut.
2. Prin păcat Duhul Sfânt este luat de la noi și nu mai suntem recunoscuți fii.
3. Prin păcat pierdem fericirea veșnică a Raiului; pierdem posibilitățile unirii cu Dumnezeu și petrecerea împreună cu sfinții; pierdem lumina veșnică și odihna.
4. Prin păcat câștigăm Iadul cu focul cel nestins și cu întunericul cel ce este totdeauna. 5. Prin păcat pierdem toate bunătățile pe care le-am făcut înainte, căci Dumnezeu te va judeca în ceea ce te va găsi făcând. 6. Prin păcat pierdem ajutorul lui Dumnezeu (atât cât ești în păcat).
Spovedania
Nu plângi gândindu-te că ai pierdut Raiul? Nu te cutremură mâhnirea adusă lui Dumnezeu? Nu te înfioară Iadul? Nu cauți să-ți dobândești starea pierdută? Se mai poate? Da! Trebuie numai să vrei …
Dumnezeu a știut dintru început neputința noastră și ne-a dat posibilitatea curățirii de păcate. El a știut că omul cât va trăi va păcătui și că fără de greșeală nimeni nu este, de aceea spunea ucenicilor Săi: „Oricâte veți lega pe pământ vor fi legate în Cer – și oricâte veți dezlega pe pământ vor fi dezlegate și în Cer”, cuvinte prin care se instituie și Taina Spovedaniei.
Spovedania sau pocăința este o baie din care sufletul scăldat iese ușurat de greutate și curat de murdăria păcatelor, o baie în care se spală și se pierd toate întinăciunile și greșelile noastre.
Spovedania este o doctorie ce vindecă sufletul rănit de draci, o doctorie ce strică otrava păcatului.
Spovedania întoarce pe păcătos de la Diavol la Dumnezeu și-l pune din nou în legătură cu Făcătorul său.
Spovedania însemnează aducerea sufletului la faptele și lucrurile care sunt pentru și după firea lui.
Spovedania redă pe om curat lui Dumnezeu.
Spovedania pregătește sufletul și trupul pentru primirea Trupului și Sângelui Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Spovedește-te în Biserică de patru ori pe an la același Duhovnic.
Spovedania trebuie făcută cu părere de rău
Când îți faci examenul de conștiință găsește-te vinovat, nu te justifica; gândește-te la următoarele puncte:
a. Motivul sau scopul cu care sau pentru care ai păcătuit. A doua zi caută să ocolești momentul potrivit respectiv.
b. Intenția – ce ai voit de ai păcătuit.
c. Împrejurările, ocolește-le a doua zi.
d. Locul unde ai păcătuit.
e. Cât l-ai răspândit – ai îndemnat pe alții.
f. Numărul…
Spovedania trebuie făcută cu zdrobire de inimă și cu părere de rău. Zdrobirea inimii este supărarea și durerea ce ți se pricinuiește când îți aduci aminte de păcat.
Această durere nu stă numai în a simți păcatul, a suspina și a plânge pentru el, ci stă mai ales în a urî păcatul. Părerea de Rău este durerea ce o simte cel ce se pocăiește pentru că s-a lipsit de darul lui Dumnezeu și a câștigat munca.
Biserica a stabilit înainte de spovedanie să ții un post de șapte zile sau chiar mai puțin. Bolnavii sunt scutiți. Scrie păcatele pe hârtie și citește-le singur înaintea Duhovnicului. Angajează-te în fața lui Dumnezeu și a ta să nu le mai faci.
(Sursa: http://valeriugafencu.wordpress.com/about/indreptar-la-spovedanie/)