Ce este metania?

Metania și închinăciunea sunt, în evlavia și practica ortodoxă, semne ale smereniei și pocăinței omului pentru păcatele sale, ale recunoașterii imperfecțiunilor și nedeplinătăților lui, o mărturisire, chiar și prin gest, a păcătoșeniei omului; și cerere de ajutor din partea lui Dumnezeu. Îngenunchind, omul își recunoaște căderea în păcat, nevrednicia sa, iar ridicându-se căit, se smulge din ghearele păcatului și se înalță în orizontul virtuților, care îl apropie de Dumnezeu, până la deplina asemănare cu El. Precum Botezul creștin este moarte și înviere împreună cu Hristos, metaniile, ca forme ale pocăinței, însoțind adesea „Botezul lacrimilor” sau starea de pocăință neîncetată a sufletului, sunt, pe de o parte, recunoaștere a căderii în care l-a aruncat pe om păcatul, iar pe de altă parte, renaștere spirituală, reînviere duhovnicească, înălțare către lumea spirituală a virtuților creștine. Mult mai mult decât o simplă părere de rău pentru păcatele trecute, metania, fie ea mare sau mică (închinăciune), din grecescul „metanoia”, vădește intenția de „schimbare a minții”, modificare a felului de a gândi, ceea ce duce la o transformare în planul vieții spirituale.