Ce este dragostea adevărată?

– Dragostea cea adevărată este iertare, este postire, este jertfire
Tot omul caută adevărul, caută viața de unde vine și unde este destinat să meargă. Îndrăznesc să mai aduc aici un alt cuvânt al unui părinte: nici un om nu vrea să păcătuiască. Știu că toți vrem să păcătuim, dar este interzis. Nu-i adevărat! Omul nu caută păcatul. Păcatul în general este o deformare, n-are ființă în sine, nu există fiindcă Dumnezeu nu l-a făcut și ce n-a făcut Dumnezeu nu există.
Ce este păcatul – este o deformare, și vă dau ca pildă lucrul acesta ce mi s-a lămurit într-o zi: mă gândeam ce este murdăria. Să luăm bălegarul. În grajd este bălegarul. Rău nu face, dar când va trebui să-l cureți, să-l scoți de acolo. Pe câmpul meu unde o să semăn grâu este aur, dar pe covorul meu, în salon, nu mersi, acolo îmi este murdărie. Murdăria nu e ce este, ci unde este. La fel și cu păcatul, dragoste este nu ce este dragoste. Dumnezeu este dragoste și zicea un părinte, Dionisie de la Muntele Athos – un bătrân român îmbunătățit care mai trăiește, de trei ori am vizitat astă vară Muntele Athos, de trei ori a zis la mai mulți în mai multe contexte – acest cuvânt: fraților păziți dragostea că dragostea este de la Dumnezeu. Bineînțeles că este de la Dumnezeu pentru că este Dumnezeu. Deci omul chipul și asemănarea lui Dumnezeu ce va fi dacă nu dragoste, și dacă dragostea în om piere, dragoste va căuta, și dacă nu va găsi în Duh și Adevăr, ca să reluăm cuvântul Mântuitorului, în deznădejdea și întunericul lui, o va găsi într-un fel strâmt și tot va trebui să aibă o dragoste. Dacă nu există dragoste dumnezeiască în om va greși, dar i se va părea lui într-o măsură că asta-i dragoste, se va dezamăgi, poate își va reveni ca fiul risipitor și se va întoarce și va căuta adevărul, dar poate că nu – Doamne ferește.
Omul nu poate fără dragoste pentru că nu poate fără tot ce este cuvânt de la Dumnezeu. Dumnezeu nu ne dă porunci care, cum zice apostolul, ne sunt grele, îngreuitoare. Dumnezeu când ne poruncește ne arată ceea ce suntem noi ori că suntem și nu conștientizăm, ori că trebuie să devenim. Ori, degradarea dragostei așa este. În întunericul păcatului omul nu știe, dar tânjește, însetează după ceea ce este adevărul și neștiind caută aiurea. (Din scrierile Părintelui Rafail Noica. El este cunoscut credincioșilor prin cartea „Celălalt Noica”, rod al pelerinajului pe care l-a făcut în anul 1993 în România împreună părintele Symeon, pe atunci monahi în mănăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul” din Essex (Anglia). De câțiva ani părintele s-a stabilit în România și trăiește ca sihastru în Munții Apuseni)