Calendarul este un sistem de măsurare a timpului, care indică durata și subdiviziunile lui. Termenul de calendar vine de la cuvântul latinesc kalendae (a chema, a convoca), prin care romanii indicau în general prima zi a fiecărei luni, când toți cetățenii erau chemați (convocați) în adunarea publică din forum, pentru a li se aduce la cunoștință, prin viu grai, lucruri de interes public-cetățenesc. Primele calendare au luat naștere din nevoia pe care au simțit-o oamenii de a-și fixa în timp sărbătorile religioase și de a introduce o regularitate periodică în ocupațiile lor din viața zilnică. Ele se întemeiază pe mișcarea astrelor pe bolta cerească, și mai ales a lunii și a soarelui, cei doi luminători ai cerului, făcuți de Dumnezeu și puși de El „să fie semne, să deosebească timpurile anului, zilele și anii”, precum spune Scriptură. (Facere I, 14).
Multipli și submultipli
Ca orice unitate de măsură, ziua solară medie are și ea multiplii și submultiplii ei, și anume:
a) Orele, minutele și secundele de timp (ziua e împărțită în 24 ore, ora în 60 de minute, minutul în 60 de secunde);
b) Săptămâna, adică intervalul de timp dintre două faze consecutive ale lunii de pe cer: dintre luna nouă și primul pătrar, sau de la pătrarul prim la luna plină, de la luna plină la pătrarul ultim ș.a.m.d., interval care durează aproximativ șapte zile;
c) Luna lunară, adică intervalul de timp care îi trebuie lunii de pe cer să facă o rotație completă în jurul pământului și să revină la aceeași fază: de la luna nouă la luna nouă, de la luna plină la luna plină.
d) Anul tropic, solar sau astronomic, adică intervalul de timp în care pământul face o rotație completă în jurul soarelui sau răstimpul dintre două treceri consecutive ale soarelui la echinocțiul de primăvară. Deoarece anul tropic nu se compune dintr-un număr exact de zile, n-a putut fi luat ca unitate de măsură, pentru că atunci ar fi trebuit ca una din zile să aparțină la doi ani consecutivi. De aceea s-a adoptat ca unitate de măsură anul civil sau calendaristic, care în fond e un an convențional, obținut din anul tropic prin înlăturarea fracțiunii de zi. Și deoarece anul civil nu coincide exact cu cel tropic (astronomic), s-a căutat să se aducă din timp în timp corectări calendarului, în diferite moduri, pentru a se restabili coincidența anului civil cu anul astronomic.
Problema calendarului
Așa s-a născut problema calendarului. Greutatea de care se izbește adică orice calendar sau orice sistem de înregistrare și de măsurare a timpului este să se găsească o modalitate sau o formulă, după care anul civil-calendaristic, care e întrebuințat în uzul zilnic și care operează numai cu zile întregi, să fie adus în acord cât mai mult cu anul tropic său ceresc.
Cele mai vechi popoare cunoscute în istorie au avut calendare lunare, adică și-au întocmit calendarele după mișcarea de rotație a lunii în jurul pământului.
Egiptenii au fost cei primii la care s-a folosit un calendar solar, adică bazat exclusiv pe mișcarea aparentă a soarelui pe bolta cerească, adică de fapt pe mișcarea de revoluție a pământului. El a fost însă perfecționat de romani, prin calendarul iulian, care stă la baza cronologiei moderne.
(www.crestinortodox.ro)
