Antimisul este un acoperământ liturgic pe care sunt reprezentate punerea în mormânt și patimile lui Hristos. El se păstrează în Sfântul Altar, pe Sfânta Masă, sub Sfânta Evanghelie. Originea antimisului datează din vremea persecuțiilor împotriva creștinilor. Ținând seama că în primele secole creștinii săvârșeau Sfânta Liturghie pe mormintele martirilor, care serveau ca altar de jertfă și că de multe ori, din cauza năvălirii persecutorilor în timpul oficierii Sfintei Liturghii, aceștia înfășurau Sfintele Daruri într-o pânză pentru a-și continua slujba în alt loc, s-a ajuns să se pună în această bucată de pânză părticele din moaștele martirilor.
Antimisele se sfințesc prin ungerea cu Sfântul și Marele Mir și poartă semnătura episcopului. Preotul primește antimisul de la episcopul său, a cărui semnătură garantează nu numai existența unei comunități euharistice locale, ci și comuniunea sacramentală ce există între el și preot.
Sfințirea antimisului o poate face numai episcopul. Fără antimis nu se poate săvârși Sfânta Liturghie. În sfântul antimis se păstrează un burete, cu care se adună părticelele căzute din întâmplare de pe sfântul Disc.
În timpul Liturghiei catehumenilor, antimisul se desface (pentru că la sfârșitul Sfintei Liturghii este împăturit) și pe el se așează discul și potirul cu cinstitele Daruri, ce urmează a fi sfințite. După sfințirea darurilor și împărtășirea cu ele, sfântul antimis se împăturește și pe el se așează Sfânta Evanghelie.
Atunci când Sfânta Liturghie se oficiază în aer liber, antimisul ține locul Sfintei Mese (după cum îi arată și numele – ante mensa = în locul mesei). În primele secole episcopul sfințea o piatră ce conținea sfintele moaște, piatra ce era pusă pe masa altarului. În cazul în care se dorea ca Liturghia să fie oficiată în afara lăcașului de cult, preotul era nevoit să ia cu el și piatra cu moaște, lucru incomod. Așa s-a ajuns ca piatra cu moaște să fie înlocuită de o pânză cu moaște, adică antimisul din zilele noastre.
Antimisul simbolizează mormântul Mântuitorului, precum și giulgiul în care a fost înfășurat trupul Domnului la punerea Sa în mormânt.
(Adrian Cocoșilă, sursa: www.crestinortodox.ro)