Ce e rău și ce, e bine?!



Încerc sentimente contradictorii după meciurile din sferturile Ligii Campionilor. Pe Anfield a fost un meci încântător, dar nu m-am putut bucura deplin de el. Prin tot ceea ce înseamnă și ce a arătat, poate că Liverpool merita să câștige, dar cert este că Arsenal nu merita să piardă. Poate că acesta este stigmatul lui Wenger, de a plămădi doar pentru bucuria ochiului. Desenul dezinvolt al paselor a fost uneori amuțitor, mai ales că se petrecea în momente în care scorul incuba neliniște. A fost și o verigă slabă în salba lui Wenger. S-a numit Senderos, omul de marcaj al lui Hyypia la primul gol și al lui Torres la cel de-al doilea. În turul precedent s-a spus despre Chivu că l-a avut doar pe radar pe spaniol, adică l-ar fi marcat larg, însă în realitate culpa a fost minimă, căci în acea fază mingea a fost pierdută pe neașteptate de un coechipier din apărare și nu a fost timp pentru ajustarea distanței. În schimb, Senderos l-a avut în raza de acțiune și tot degeaba. Poate că un cuplu central format din Gallas-Toure, cu Eboue retras fundaș și Walcott de la început ar fi fost alternativa justă. Poate! Iar cursa lui Theo Walcott ne-a amintit-o pe cea a lui Owen din meciul cu Argentina, acum vreo 10 ani. Bineînțeles, capac a pus iarăși arbitrul. Dacă ar fi fost același de la meciul tur, n-ar fi fluierat niciodată acel penalty, deși era implicat tot un olandez de-al lui. Nu pot încheia fără a aminti despre final. Este ceva care mi-a plăcut atât de mult, încât pot spune că fac un exercițiu de admirație… Liverpool avea 3-2 și câteva minute până la semifinală. Nimeni nu s-a tăvălit pe gazon, nimeni n-a acuzat crampe, nimeni-nimeni. Au preferat să joace și să mai dea un gol. Respect!
Celelalte partide au respectat scenariul previzibil, mai ales la Londra și Barcelona. La Manchester doar finalul a fost banal, jocul având destule acute. Mizasem pe un puseu de orgoliu al romanilor, dar De Rossi n-a știut să spună bogdaproste pentru penalty-ul primit pomană. Iar Aquilani, puștiul ăla care băgase Madridul în sperieți la deplasarea precedentă, a fost uitat pe bancă de Spaletti. Se pare totuși că acesta ar fi acuzat unele probleme musculare. E normal la vârsta lui! Ferguson s-a temut mai mult de alergia dezvoltată de romani la Ronaldo, așa că l-a ținut lângă el pe portughez, evitând astfel atât o accidentare, cât și potențialele cartonașe dacă acesta ar fi răspuns la provocări.
Așadar, în semifinale, se înfruntă munții. La Liverpool-Chelsea merg pe londonezi, ca să-i facă în ciudă lui Mourinho, iar la Manchester-Barcelona merg pe spectacol. Englezii se prezintă cu tot ce au mai bun, dincolo revine Messi. Păcat de Ronaldinho…