Ce daruri oferim Mântuitorului?

„Iar cărturarii și arhiereii căutau să pună mâna pe El, în ceasul acela, dar s-au temut de popor. Căci ei au înțeles că Iisus spusese pilda aceasta pentru ei. Și pândindu-L, I-au trimis iscoade, care se prefăceau că sunt drepți, ca să-L prindă în cuvânt și să-L dea stăpânirii și puterii dregătorului. Și L-au întrebat, zicând: Învățătorule, știm că vorbești și înveți drept și nu cauți la fața omului, ci cu adevărat înveți calea lui Dumnezeu: Se cuvine ca noi să dăm dajdie Cezarului sau nu? Dar Iisus, cunoscând vicleșugul lor, a zis către ei: De ce Mă ispitiți? Arătați-mi un dinar. Al cui chip și scriere are pe el? Iar ei au zis: Ale Cezarului. Și El a zis către ei: Așadar, dați cele ce sunt ale Cezarului, Cezarului și cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu. Și nu L-au putut prinde în cuvânt înaintea poporului și, mirându-se de cuvântul Lui, au tăcut.” (Luca 20, 19-26)
Câteva iscoade ale fariseilor au fost trimise pentru a-L prinde în cuvânt pe Domnul Iisus Hristos. Au întrebat pe Mântuitorul dacă trebuie sau nu să fie plătită dajdia, adică impozitul către stăpânirea romană. Aparenta istețime a celor amintiți era, de fapt, o josnică viclenie care s-a izbit de înțelepciunea divină. Obligațiile față de cezarii acestei lumi sunt conjuncturale și țin de un anume cadru legislativ. Datoria față de Dumnezeu depășește simpla obligație fiscală. Contează ce scrie pe inima și pe sufletul tău. Spoveditul și împărtășitul nu sunt obligații constituționale, ci ele sunt datorii ale unui creștin care-L iubește pe Dumnezeu. Nașterea Domnului Hristos este un examen pentru fiecare și acum putem vedea ce dăm cezarilor acestei lumi și ce-I oferim lui Dumnezeu. Magii au adus aur, smirnă și tămâie; îngerii, cântări de slavă; păstorii au colindat. Noi ce daruri oferim Mântuitorului? În inima și între preocupările noastre mai este loc și pentru Domnul Hristos?
(Sursa: Ziarul Lumina)