Obișnuim câteodată să spunem, atunci când triumfăm în vreo competiție, că Dumnezeu a fost român. Sau dimpotrivă, nu a fost, dacă simțim gustul amărui al eșecului, mereu nemeritat, vezi bine. Dar matematica? Păi sezonul ăsta matematica ne este compatrioată. Și s-a integrat (iată, un termen din matematicile superioare!) în Europa cu ceva timp înaintea noastră. Cam de când au început echipele noastre să strângă puncte prin Cupa UEFA. De atunci ne continuăm creșterea, exponențial. Așa ajungem să le suflăm în ceafă celor care cresc doar liniar, anume portughezii și nemții. Ceea ce l-a făcut nu demult pe fostul mare fotbalist Karl Heinz Rummenigge, actualmente ștab la Bayern München, să declare că algoritmul de calcul e prea simplist. Cică nu se compară punctele cucerite în Liga Campionilor cu cele din Cupa UEFA. Și poate cineva să-l contrazică?! Păi echipele lor cel mai bine clasate dau piept cu floarea cea vestită a întregului Apus, în timp ce alea mai debile dau ochii cu versiunile de export ale echipelor noastre. Și o cam iau pe coajă, vezi Dinamo cu Leverkusen sau Rapid cu Hamburg și Hertha. Cu aceasta din urmă a reușit și Steaua un meci nul, la ultima partidă cu Protasov pe bancă, dar nemții au ieșit mai șifonați fiindcă meciul se juca la Berlin. S-ar putea să nu mai treacă multă apă pe Dunăre până când cele două competiții vor fi indexate, așa cum s-a întâmplat cu Gheata de Aur, fiecare campionat primind un coeficient de dificultate.
Această creștere aidoma lui Făt Frumos, într-un an cât alții în șapte, va aduce după sine nuștiucâte echipe în liga Campionilor și nuștiucâteplusuna în Cupa UEFA, dar punctele nu se vor mai aduna la fel de ușor, plus că suma lor se împarte la numărul echipelor. Ceea ce face iminentă, așa cum previzionam astă toamnă, o cădere la fel de abruptă. Iar asemenea sinuozități nu pot fi generate de un sistem corect de calcul. Herr Rummenigge are dreptate, dar gata cu concesiile! Nu-i destul că am învățat să vopsim nemțește? Cât s-o mai putea, să socotim românește…
