Ce aștept în 2006

S-o luăm de la bază: aștept ca echipa noastră, Cetatea, să supraviețuiască tranziției de la 3 la doar 2 serii în Divizia B, adică să se claseze la sfîrșitul campionatului pe locul 10. Orice loc mai sus înseamnă depășirea obiectivului, unul absolut rezonabil pentru o echipă care nu are nici măcar doi ani de existență. Asta, într-o primă etapă. Mai spre toamnă, mi-aș dori-o printre cele care se bat la promovarea în Divizia A din primul campionat care va începe de unde sîntem și se va sfîrși în Uniunea Europeană! În ce privește divizia despre care tocmai adusei vorba, vă mărturisesc că nu mă aștept la altceva decît la reînvierea „cooperativei”, eveniment ce pare să fi fost deja parafat la „ședința de lucru” dinaintea Crăciunului, cînd banda s-a reunit la comanda (ptiu!) „Lordului!” Premisele fuseseră deja create prin revenirea la nenorocita formulă cu 18 echipe, încît îți vine să întrebi Nașii și Corleonii: „Băăă, da’ de ce nu 24 sau 40?” Atlfel, în cea actuală, cu numai 16, parcă ne întremaserăm nițel, dovadă că trei echipe s-au dus pînă în grupele U.E.F.A., dintre care două au prins și colțul ierbii (mă rog, al previzibilului mîl, în cazul Stelei măcar) de primăvară. Dar, desigur, Tata Jean (Lordu’ ăla, get it?) și alți comuniști probabil că de dragul lui Stalin (sau Mao, sau care dracu’ o fi zis) se simt obligați să reînvie ideea de bază a regimului care le-a fost mamă și tată: „Cu cît mai rău, cu atît mai bine!” În directă legătură cu asta, nici arbitrajul nu dă semne de însănătoșire, din moment ce împuțiciunea de la coada peștelui s-a „rezolvat” prin curățirea capului. Și-atît. De fapt, a singurului personaj care nu putea fi bănuit de corupție sau măcar de complicitate. Continuăm: în Cupa U.E.F.A. sigur că mi-aș dori chiar o finală între ale noastre. Mi-e teamă însă că vorba cu înecatul la mal ni se potrivește mai bine decît cealaltă, cu biciul care să mai și plesnească. Valabil și în cazul Naționalei, unde nu că n-am avea jucători, dar ghinionul naibii este că avem și un Pițurcă. Nu-l văd depășindu-și limitele, pentru simplul motiv că nu devii genial peste noapte, după ce o viață întreagă ai fost un mediocru. Bașca ambițiile tîmpe, copiate la indigo de la Iordănescu. Amănunte puteți obține de la Rădoi. Iar dumneavoastră vă doresc să aveți parte de meciuri frumoase, goluri memorabile și nervi de oțel. Și sănătate, că are cine să ne-o mănînce!