Ce am avut… Discuții sterile despre transferuri fluturate azi și fâsâite mâine. Scandaluri adevărate și pseudo-scandaluri. Kile de stenograme care mai de care mai grețoase. Meciuri încâlcite de pregătire, transmise în direct doar pentru pentru a justifica existența televiziunilor de profil. Balast. Acum, odată cu Mărțișorul, ar merita să ne întoarcem către fotbalul nostru, cel jucat, iluzionându-ne că va reprezenta o halcă importantă în tot tapajul care se face pe seama lui. Căci se poate ajunge și la acest paradox stupid, fotbalul în sine să însemne mai puțin decât valurile pe care le generează! Păi când îl auzim pe Marius Lăcătuș, după doar un meci, că a ajuns deja la limita răbdării, ce să înțelegem?! Ar trebui să reziste mai bine la tăbăceală, căci el, pe lângă vacanța de iarnă, a profitat și vacanța Dorinel, din care zicea că s-a întors cu forțe noi. Și-atunci, de unde asemenea șubrezenie?! Ce să mai zicem, atunci, de dezhidratatul Olăroiu?! Hai că poate fac rocada mare, că fără fețe familiare se angoasează Rădoi taman acum, înainte de Serbia!
Explicabil de ce mă încearcă, așa, un fel de remanență europeană. Sunt aici alte chestiuni de care ne putem minuna cu adevărat. Milan, Fiorentina, Valencia, La Coruna, Aston Villa, Tottenham, Bordeaux… N-ar fi fost în firea lucrurilor să se aleagă dintre ele semifinalistele Cupei UEFA?! Ei bine, toate sunt out! Dacă Liga Campionilor continuă încă să fie inexpugnabilă, estul pare că a luat în stăpânire competiția secundă europeană. Șahtior Donețk –ȚSKA Moscova și Dinamo Kiev- Metalist Harkov (locurile 1 și 2 în Ucraina!) sunt adevărate capete de afiș ex-sovietice. Înainte de a încheia, nu se cuvine să trec sub tăcere faptul că Standard Liege n-a reușit nici victoria ieftină ca Braga, pe care o “calculasem” deunăzi cu atâta precizie…
