Ce-am cu Nădiuța noastră

Unei grozave beșteliri m-a supus o femeie, prin intermediul emailului, zicându-mi ce te tot legi de Nadia noastră în rubricile tale din ziar, ce-ai cu ea, dai în dânsa, dai în noi, poporul adorator.
– Nesimțitule, ia-ți labele murdare de pe Nădiuța, că ți le tăiem din umăr! E ultimul avertisment, grijă mare!
N-aș avea nimic de-mpărțit cu Nadia, dacă și-ar vedea de suvenirele ei gimnastice. Dacă și-ar șterge de praf medaliile sau dacă s-ar dedica antrenoratului, pentru a insufla tineretului dragostea de bârnă.
Aș admira sincer la ea un tip de comportament ca, de pildă, al fostei glorii fotbalistice Dobrin, slujitor modest, fără fanfară, al sportului care l-a făcut celebru.
Dar, când Nadia pozează în publicități pentru firme ca Romtelecom sau RAFO, firme prea puțin iubitoare de românași săraci, am dreptul, în calitate de gazetar, să-i caut pricină.
Ca să nu mai pun la socoteală imaginea deplasată, cu fosta gimnastă echipată în călugăriță, făcând reclamă unei noi modalități de plată într-o bancă . O mică blasfemie, dacă mi-e îngăduit să remarc.
E prea mult. În ochii noștri, Nadia se crăcește acum mai abitir decât o făcea odinioară pe bârnă ori la paralele inegale.