Ce alegem?

Societatea românească a începutului de mileniu trei intră pe zi ce trece sub influența puternică a hedonismului și narcisismului neoliberal. Întâlnim tot mai mult persoane autosuficiente care se consideră măsura tuturor lucrurilor. Au o viziune autonomă asupra lumii și trăiesc în minciuna că totul se rezumă la a-ți fi bine aici și acum. Pentru ei sursa de informare și formare nu mai este cartea, ci rețelele de socializare și așa-zisa cultură media. Aceasta stimulând în mod excesiv consumismul, egoismul, superficialitatea, depravarea, senzația și emoția, în dauna gândirii și a reflecției. E o metodă prin care omul se desființează ca persoană și devine un obiect al societății consumiste, subjugată de sigura ei `valoare”, capitalul. De aici vine și blazarea omului autonom care nu-și mai pune întrebări cu privire la scopurile mai înalte ale existenței, nu mai este interesat de cunoaștere, devine impasibil, insensibil la suferința aproapelui, lipsit de simțul identității, scopul existenței sale reducându-se la trăirea în prezent și satisfacerea propriilor nevoi. Acest proces îi face pe oamenii care trăiesc în capcana hedonismului să fie izolați unii de ceilalți. Familiile pe care le întemeiază se destramă foarte ușor. Nu manifestă nici un interes să nască și să crească copii, pe care îi consideră o piedică în calea fericirii lor efemere. Devin împătimiți ai consumului și dependenți de oferta corporatistă în care sunt prinși ca într-o închisoare de lux, în care supraviețuiesc ca sclavi al propriilor nevoi, fără de care nu-și văd sensul existenței. Astăzi, totul este imagine, peste tot societatea narcisistă ne învață că dacă nu ne cunoaște nimeni, dacă nu am devenit cineva aici, pe pământ, ne-am ratat existența. De fapt, totul este o iluzie care din nefericire virusează pe tot mai mulți tineri care eșuează, fiindcă în ei nu au fost sădite adevăratele valori ale credinței și culturii. Dimpotrivă, tânărului de azi mass-media tabloidă îi propune indolența, prostia, nesimțirea, tupeul, șmecheria, furtul și ticăloșia, care nu fac altceva decât să schilodească mental o întreagă generație. Aceasta deoarece se cultivă dezinteresul față de tradiția creștină și cultura universală. În loc să-i învețe valorile perene, societatea contemporană îi educă în spirit hedonist și narcisist. Așa se face că substituirea adevăratelor valori cu pseudocultura de factură nihilistă are drept rezultat cultivarea excesivă a imaginii în locul cuvântului și al cunoașterii temeinice, triumful unei lumi a patimilor în dauna unei culturi a virtuții.
Adevăratele valori sunt cele ale credinței și, dacă vrem cu adevărat să fim cineva, să nu căutăm aici și acum, ci în viețile sfinților din Împărăția lui Dumnezeu la care suntem chemați cu toții prin Botez. Un astfel de exemplu pentru cei de astăzi este o tânără care a trăit acum o mie de ani, Sfânta Cuvioasă Parascheva, care a dorit să ajungă la sfințenie și prin viața ei curată a dobândit-o. Provenind dintr-o familie înstărită, ar fi putut face carieră la Curtea imperială din Constantinopol, un loc exclusivist pentru lumea acelor timpuri, însă ea a ales Împărăția lui Dumnezeu. Este paradoxal pentru noi care trăim într-o societate focusată asupra imaginii ca cineva să facă o astfel de alegere, fără a înțelege că toți suntem chemați de Domnul nostru Iisus Hristos să optăm pentru Împărăția lui Dumnezeu. Deși în epoca sa Sfinta Parascheva a trecut ca o necunoscută, prin voia lui Dumnezeu, astăzi, după o mie de ani, o știe toată suflarea ortodoxă, și nu numai. În secolul în care a trăit Cuvioasa a existat și o personalitate de tipul celor mondene de astăzi, și anume, împărăteasa Bizanțului, Zoe Porfirogeneta. Această împărăteasă era cunoscută pentru viața ei tumultuoasă între cei de atunci, dar astăzi despre ea mai știu doar istoricii sau cei care au studiat istoria Bizanțului. Cred că tânărul zilelor de acum trebuie să urmeze modelul de trăire al Cuvioasei Parascheva, dacă vrea cu adevărat să fie cineva. Mai ales în Împărăția veșnică a lui Dumnezeu Care este minunat întru sfinții Săi.
(Pr. Ciprian Apetrei)