La Zig-Zag cu Ion Cristoiu de pe Antena 3, senatorul Șerban Nicolae a ținut să-mi reamintească rolul decisiv jucat de Ion Iliescu în reîntoarcerea triumfală a lui Adrian Năstase în PSD.
Într-adevăr, nici unui comentator, nici măcar celor care și-au făcut un crez în viață din a-l înjura pe Ion Iliescu, indiferent de condițiile meteo, nu le-a scăpat acest adevăr:
Că fostul președinte al României, etichetat de multe colivărese din presa noastră atât de independentă, drept expirat, a înclinat decisiv balanța în favoarea lui Adrian Năstase.
Când s-a pus problema de a explica aceste fapte, a intrat în joc, în cazul celor de mai sus, fanatismul de tip bolșevic, manifestat de douăzeci de ani în România, țară văzută ca vindecată pentru totdeauna de bolșevism. S-a vorbit de ponderea uriașă a ilieșciștilor în PSD, fără să se țină cont că, în urmă cu trei ani, la Congresul din 21 aprilie 2005, numărul adepților lui Ion Iliescu era mult mai mare decât acum și, cu toate acestea, fondatorul PSD a suferit un eșec drastic. S-a jeluit eșecul reformei PSD, fără să se pună întrebarea dacă reforma atât de mult încurajată de oficioasele Cotrocenilor, n-a fost altceva decât un brici prin care Traian Băsescu l-a întins PSD pentru a se bărbieri nu numai de păr, dar și de organele masculinității.
S-a văzut încă o dată enormul avantaj pe care l-a constituit și-l constituie pentru Ion Iliescu abordările ovariene ale celor care-l dușmănesc. Seducătoare pentru electoratul care-l antipatizează pe Ion Iliescu încă din ianuarie 1990, astfel de abordări nu-l afectează pe Ion Iliescu. Dimpotrivă, prin tendențiozitatea lor fățișă, ele nu fac altceva decât să-l păstreze pe fostul președinte în prim planul atenției publice.
Adepții lui Ion Iliescu, producători și ei de abordări ovariene, au pus votul din Consiliu Național al PSD pe seama Cuvântării lui Ion Iliescu.
Nu excludem disponibilitatea lui Ion Iliescu de a capta auditoriul, președintele de onoare al PSD având talentul de a înflăcăra masele în direct, așa cum Traian Băsescu e înzestrat cu forță de a impresiona masele de telespectatori.
Cei din sală nu erau însă simpli cetățeni. Erau politicieni hârșiți, cei mai mulți prezenți și în 21 aprilie 2005, când și atunci Ion Iliescu a ținut un discurs magistral.
Ion Iliescu a înclinat balanța în favoarea lui Adrian Năstase nu prin discursul său, magistral, de altfel, ci prin câteva note care au convins pe cei din sală că sprijinul dat fostului premier își are izvorul într-o serioasă cumpănire politică:
1) Ion Iliescu a avut curajul să-l atace pe Mircea Geoană în plină reuniune.
Mircea Geoană n-a avut curajul să-l pună la punct. Sala a identificat imediat adevăratul Lider al PSD.
2) Ion Iliescu a găsit soluția (chiar dacă nestatutară) de a nu-l abandona pe adevăratul său favorit: Dan Mircea Popescu.
3) Ion Iliescu a știut să-și prezinte sprijinul dat lui Adrian Năstase drept expresie a preocupării sale pentru ca PSD să câștige confruntările electorale din 2008. Știind că Ion Iliescu a avut conflicte și cu Adrian Năstase, cei din sală au văzut în îndemnul lui Ion Iliescu semnul unei înțelepciuni politice nemărginite.
Ion Iliescu a urmărit alte scopuri decât cele afișate. În politică însă contează nu ceea ce este, ci ceea ce se crede.
Adrian Năstase va porni ofensiva pentru impunerea ca lider de facto al PSD.
Mircea Geoană va porni și el ofensiva pentru a-l contracara.
Fiecare dintre cei doi își are oamenii săi în PSD.
Cele două grupări se vor confrunta.
Arbitrate, desigur, de Ion Iliescu, înzestrat cu suficientă experiență ca să-și dorească anihilarea reciprocă a celor doi tineri care, între noi fie vorba, nu-i stau la inimă: nici unul, nici celălalt.
Și astfel Ion Iliescu va rămâne Lider al PSD.
