Ce-a fost asta!?

Sunt foarte convins că mă credeţi, fără să fie nevoie a vă demonstra cu biletele de pariuri scanate, că în cele 3 variante jucate de mine am mers pe Go Ahead Eagles astfel: pe victorie simplă, pe victorie pauză/final şi că va înscrie peste 1,5 goluri în meci. Nu m-am gândit niciun moment că FCSB ar putea arăta altfel decât în campionat. Altfel spus: de ce ar face altceva la Deventer decât făcuse cu doar câteva zile mai înainte la Botoşani? Dacă îmi făceam probleme în legătură cu ceva, atunci trebuie să vă spun că mă rugam să nu ne dăm mai mult de un autogol, iar Tîrnovanu să nu contribuie direct la mai mult de 2 din cele 5-6 goluri pe care urma să le încaseze. Iar când am auzit că în formula de început figurează Alibec, să nu vă mire că m-a luat cu dureri de cap. Nici nu fluierase bine arbitrul startul partidei, că Alibec deja trăsese primul şut pe poarta, pe colţul lung, la firul ierbii, o minge chiar greu de aparat, iar pentru mine şi mai greu de înţeles! Eram sigur că olandezii se vor înfuria şi ne vor încăleca, fapt care cumva s-a şi petrecut. Numai că în poarta FCSB părea să fie altcineva decât ştiam eu: un fenomen comparabil cu Casillas, cu Navas ori cu Courtois, capabil să sară din bară în bară şi să scoată mingi şutate la colţuri, din voleu, de la câţiva metri. Iar ăilalţi din teren au avut grijă şi să înscrie într-un moment perfect, şi să păstreze avantajul până la final, lucru care l-a făcut pe Becali, la finalul thriller-ului, să deraieze din nou… numai că în partea cealaltă! Adică din nou sunt ai lui cei mai buni din ţară şi probabil din galaxie, iar trofeul mai are niţel şi e câştigat. Urmează meciul cu Young Boys Berna (care a pierdut jenant acasă alaltăieri), iar Nea Gigi îl vede ca şi câştigat. La cât au atacat, olandezii puteau câştiga şi ei. N-a fost ziua lor. A fost, evident, a FCSB-ului. Dar-ar Domnul să se repete!