Prelungirea mandatelor aleșilor locali cu aproximativ șase luni nu se încadrează în situațiile strict și limitativ prevăzute de Constituție și Legea 215/2001 și încalcă principiul periodicității alegerilor, iar redimensionarea mandatelor încalcă principiul neretroactivității legii, a stabilit CCR.
În 25 ianuarie, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis sesizarea referitoare la Legea privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru autoritățile publice locale și a alegerilor pentru Camera Deputaților și Senat din anul 2012, precum și pentru modificarea și completarea Titlului I al Legii 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului și pentru modificarea și completarea Legii 67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, a Legii administrației publice locale 215/2001 și a Legii 393/2004 privind Statutul aleșilor locali.
Referindu-se la sesizarea privind faptul că legea criticată stabilește o prelungire cu aproximativ 6 luni a mandatelor aleșilor locali, aflați în prezent în funcție, CCR argumentează cu prevederile articolelor 26 alin.(1), 38 alin.(1), 69 alin.(1) și 93 alin.(1) din Legea administrației publice locale nr.215/2001.
Textele legale citate preiau regula instituită de art.63 alin.(1) din Constituție în privința mandatelor Camerelor Parlamentului, potrivit căreia „Camera Deputaților și Senatul sunt alese pentru un mandat de 4 ani, care se prelungește de drept în stare de mobilizare, de război, de asediu sau de urgență, până la încetarea acestora”, regulă ce are la bază principiul periodicității alegerilor, respectiv faptul că mandatul unei adunări reprezentative nu trebuie să depășească o anumită perioadă de timp stabilită de Constituție sau de lege.
„O guvernare democratică cere ca poporul, prin corpul electoral, să decidă la intervale regulate de timp, astfel încât reprezentanții să reflecte voința acestuia, poporul fiind informat asupra schimbărilor politice, economice și sociale ce au avut loc într-o anumită perioadă. Periodicitatea alegerilor constituie unul dintre principiile patrimoniului electoral european, enunțate încă
din primul articol al Liniilor directoare adoptate de către Comisia de la Veneția în cadrul celei de-a 51-a sesiuni plenare («Cele cinci principii fundamentale care stau la baza patrimoniului electoral european sunt sufragiul universal, egal, liber exprimat, secret și direct. Mai mult decât atât, alegerile trebuie organizate în mod periodic»)”, scrie Curtea Constituțională în motivarea deciziei.
Dată fiind importanța acestui principiu, excepțiile – cu consecința prelungirii mandatelor aleșilor dincolo de termenele prevăzute de lege – sunt strict și limitativ prevăzute de Constituție și de lege, și privesc situații extreme, cu caracter cu totul deosebit, cum ar fi starea de mobilizare, de război, de asediu sau de urgență, calamitate naturală, dezastru sau sinistru deosebit de grav, situații care nu subzistă în cauză, a decis CCR.
„Având în vedere că mandatul Camerei Deputaților și Senatului expiră în noiembrie 2012 și că, potrivit art.63 alin.(2) din Constituție, alegerile pentru Camera Deputaților și pentru Senat se desfășoară în cel mult 3 luni de la expirarea mandatului, rezultă că organizarea, la aceeași dată, a alegerilor pentru autoritățile administrației publice locale va duce la prelungirea mandatului aleșilor locali, iar, potrivit textului din lege, durata mandatului se va prelungi mai mult, până la data validării noilor aleși. Cauza prelungirii mandatelor nu se încadrează în nici una dintre situațiile menționate de Legea nr.215/2001, cauze care justifică, potrivit Constituției, prelungirea mandatelor aleșilor, încălcând, prin urmare, principiul periodicității alegerilor și dispozițiile art.1 alin.(5) din Constituție, care consacră obligația respectării Constituției, supremației sale și a legilor”, scrie CCR.
Pe de altă parte, judecătorii Curții Constituționale au arătat că redimensionând durata mandatelor în curs ale aleșilor locali, legea criticată încalcă principiul neretroactivității legii, consacrat de art.15 alin.(2) din Legea fundamentală.
Sub acest aspect, Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa „că legiuitorul este liber să redimensioneze, printr-o lege nouă, durata mandatelor funcțiilor de conducere în alt fel decât legea în
vigoare, dar numai pentru viitor, nu și pentru mandatele în curs, altfel ar însemna să nesocotească regula neretroactivității legii, care este normă de nivel constituțional, prevăzută în art.15 alin.2 din Legea fundamentală”, prin Decizia nr.375 din 6 iulie 2005.
„Argumentele arătate în expunerea de motive la lege în sensul că organizarea și desfășurarea concomitentă a mai multor scrutine nu reprezintă o premieră, oferindu-se ca exemple în acest sens faptul că, până în anul 2004, alegerile pentru Camera Deputaților și Senat și alegerile pentru Președintele României au avut loc la aceeași dată, prin utilizarea unei infrastructuri electorale comune, sau faptul că au existat situații în care s-a organizat, în același timp, referendum și alegeri, nu pot fi reținute, având în vedere situațiile diferite, atât sub aspectul complexității operațiunilor pe care votarea le-a
presupus în acele cazuri, pe de o parte, iar, pe de altă parte, faptul că organizarea concomitentă a alegerilor, respectiv a referendumurilor menționate nu a modificat cu nimic mandatele în curs respective”, a mai stabilit CCR.
