Curtea Constituțională consideră că dispozițiile Legii pensiilor, prin care se instituie egalizarea vârstei de pensionare între bărbați și femei, nu este contrară prevederilor Constituției, iar opoziția față de aceasta ar semnifica opunerea unui curent social care are o amploare internațională.
Legea sistemului unitar de pensii publice a fost declarată constituțională, potrivit hotărârii din 6 octombrie a Curții Constituționale care a respins sesizările PNL și PSD+PC.
În motivarea deciziei, publicată, miercuri, în Monitorul Oficial 785, Curtea Constituțională arată că autorii sesizării critică dispoziții referitoare la vârsta de pensionare prin prisma articolului 47 din Constituție, considerând că această măsură aduce o restrângere a dreptului la pensie, precum și o afectare a nivelului de trai al populației.
În jurisprudența sa, notează Curtea, ea a analizat de mai multe ori critici referitoare la reglementarea vârstelor de pensionare. Aceste critici au vizat diferențele de tratament juridic instituite între bărbați și femei sub aspectul condițiilor de pensionare, solicitându-se în mod constant egalizarea acestora. Criticile au fost invocate nu doar din perspectiva bărbaților, care s-au considerat discriminați prin obligația de a munci până la o vârstă mai înaintată decât femeile, așa cum relevă Decizia 888 din 30 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial din 24 ianuarie 2007, dar și din perspectiva femeilor, nemulțumite de faptul că la împlinirea vârstei prevăzute de lege, mai mică decât cea a bărbaților, femeia poate fi pensionată, ceea ce reprezintă o discriminare, o atingere adusă dreptului la muncă și o vătămare a dreptului la un nivel de trai decent. În acest sens, CC amintește Decizia 107 din 1 noiembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial 85 din 26 aprilie 1996. De altfel, aceasta este și decizia prin care Curtea s-a pronunțat pentru prima oară asupra diferenței de tratament dintre bărbați și femei sub aspectul condițiilor de pensionare, reținând că „dacă, în principiu, condițiile generale socio-profesionale dintre femeie și bărbat ar fi egale, nu numai în sens formal-juridic al termenului, ci și în sens real, evident că excepția ar fi întemeiată. În fapt, însă, datorită imperativelor legate de creșterea și educarea copiilor, îndeosebi în primii ani, sarcinilor sporite ce revin femeilor în gospodărie, lipsei unor modalități sociale și economice larg accesibile, în perioada actuală de tranziție, care să le degreveze de aceste obligații, precum și altor aspecte care îngreunează ascensiunea lor profesională (concedii de maternitate, concedii postnatale, concedii pentru îngrijirea copilului bolnav, interdicțiile cu scop de protecție de a lucra în anumite condiții etc.), precum și altor împrejurări, femeile sunt în situații ce le dezavantajează față de bărbați. Desigur, asemenea situații cu timpul se estompează și vor dispărea, fenomen ce se regăsește în toate țările europene ca fiind una dintre caracteristicile evoluției societăților moderne. În prezent, însă, majoritatea statelor au consacrat vârste diferite de pensionare, deși principiul egalității sexelor este general admis”.
Pronunțându-se asupra constituționalității soluției legislative care consacra tratamentul diferit dintre sexe, Curtea, prin decizia amintită, a pus în balanță condițiile sociale existente la momentul anului 1995, apreciind că textele de lege criticate reflectă aceste condiții, fiind astfel constituționale. În același timp
însă, Curtea observa tendința de schimbare a condițiilor sociale la nivel european și nu excludea, pe viitor, o eventuală reconsiderare a opticii sale.
Această soluție a fost păstrată în mod constant până în anul 2008, când Curtea, prin Decizia publicată în Monitorul Oficial 260 din 2 aprilie 2008, observa că instituțiile europene și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prin Hotărârea din 22 august 2006, pronunțată în Cauza Walker contra Regatului Unit, subliniau posibilitatea și chiar necesitatea egalizării tratamentului juridic dintre bărbați și femei.
Cu toate acestea, era lăsată la latitudinea statelor aprecierea momentului și a intervalului de timp necesar operării acestor modificări. În acest context, Curtea, observând schimbarea condițiilor sociale, cel puțin la nivelul celorlalte țări europene, care reclama instituirea egalității de tratament, a apreciat totuși că doar legiuitorul este în măsură să aprecieze în mod concret momentul în care această schimbare va avea loc.
Adoptând Legea privind sistemul unitar de pensii publice, legiuitorul a considerat că este momentul să inițieze o reglementare care să conducă, gradual, la instituirea unui tratament egal între bărbați și femei sub aspectul vârstei de pensionare.
Desigur, Curtea constată că tradițiile culturale și realitățile sociale sunt încă în stadiu de evoluție către asigurarea unei egalități faptice reale între sexe, astfel încât nu se poate ajunge la concluzia că, în prezent, condițiile sociale din România pot fi considerate ca susținând o egalitate absolută între bărbați și
femei. Cu toate acestea, pași importanți au fost făcuți. Un exemplu îl constituie extinderea dreptului la concediu pentru creșterea copilului și la bărbați, inclusiv în domeniul militar, relevantă fiind în acest sens Decizia 90 din 10 februarie 2005,publicată în MO 245 din 24 martie 2005.
Pentru aceste motive, creșterea vârstei de pensionare a femeii până la 65 de ani a fost prevăzută a se realiza pe parcursul a 15 ani, timp în care se preconizează că, în România, condițiile sociale vor suferi schimbări semnificative, arată în motivare CC.
Dincolo de modificările firești ce apar în societate sub aspectul mentalităților, al culturii, educației și cu privire la tradiții, prevederea unui tratament egal între sexe apare tot mai necesară în contextul curentului european care impune statelor alinierea la standardele unui tratament egal, nediscriminatoriu între bărbați și femei, mai noteazăsursa citată.
Potrivit deciziei CC, Belgia, Franța, Danemarca, Finlanda, Germania, Irlanda, Olanda, Portugalia, Spania, Suedia și Ungaria au deja prevăzută o vârstă egală de pensionare între bărbați și femei, în timp ce Austria, Marea Britanie, Estonia și Letonia sunt în curs de egalizare.
România, dând expresie cerințelor actelor normative europene, a adoptat, de asemenea, o serie de măsuri în sensul asigurării egalității de tratament în domeniul pensiilor. Relevantă este prevederea unui regim egal între bărbați și femei sub aspectul condițiilor de acordare a pensiilor facultative, așa cum
prevede, în prezent, Legea 204/2006, publicată în MO 470 din 31 mai 2006. De asemenea, transpunând prevederile Directivei 86/378/CEE
privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în cadrul regimurilor profesionale de securitate socială, Ordonanță de urgență a Guvernului 67/2007 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbați și femei în cadrul schemelor profesionale de securitate socială, publicată în MO 443 din 29 iunie 2007, a dus la egalizarea vârstelor pentru mai multe categorii socio-profesionale așa cum sunt militarii, polițiștii sau personalul diplomatic și consular.
Cerințele Uniunii Europene au cunoscut la rândul lor o evoluție determinată, în mare parte, și de nuanțarea, în timp, de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene a câmpului de aplicare a principiului egalității între sexe în materia pensiilor.
Desigur, cerința unei vârste egale între bărbați și femei a fost subliniată îndeosebi în ceea ce privește sistemele de pensii care nu cădeau în sfera de aplicare a Directivei 79/7/CEE privind aplicarea treptată a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale. Prevederile art. 7
din această directivă lasă o marjă de apreciere statului în ceea ce privește ritmul de egalizare a vârstelor de pensionare.
Cu toate acestea, CC spune că sunt de reținut considerentele Curții de Justiție a Uniunii Europene în fața unor argumente precum cele vizând rolul femeii în familie, argumente pe care, de altfel, Curtea Constituțională le-a avut în vedere în jurisprudența sa de până acum. Plecând de la principiul asigurării unei remunerări egale între femei și bărbați, pentru o muncă egală, Curtea de la Luxembourg, prin Decizia din 13 noiembrie 2008, pronunțată în cauza Comisia Comunităților Europene contra Italiei C-46/07, dar și prin Decizia din 26 martie 2009, pronunțată în cauza Comisia Comunităților Europene contra Greciei C-559/07, statua că măsurile sociale trebuie să contribuie la asigurarea unei vieți profesionale a femeilor egale cu cea a bărbaților.
Impunerea unor vârste de pensionare diferite nu are aptitudinea de a compensa dezavantajele și greutățile pe care le întâmpină femeile în cariera lor profesională din cauza statutului lor social.
De asemenea, s-a amintit că preocuparea pentru creșterea copiilor nu trebuie raportată doar la femei, ci și la bărbați și că, din această perspectivă, situația celor două sexe este comparabilă.
Față de toate cele arătate mai sus, Curtea consideră că se impune o schimbare a opticii sale în ceea ce privește problema egalizării vârstei de pensionare între bărbați și femei. Fără a putea să se pronunțe tranșant asupra oportunității sale, totuși, opoziția față de această soluție ar semnifica, în prezent, însăși
opunerea unui curent social care are o amploare internațională, la ale cărui standarde România este chemată să se ridice.
Desigur, nu pot fi negate discrepanțele existente încă între condițiile sociale actuale din România și aceste standarde. De aceea, Curtea consideră că soluția adoptată de legiuitor prin Legea privind sistemul unitar de pensii publice în sensul unei creșteri treptate a vârstei de pensionare a femeii pe parcursul a
15 ani este singura în măsură să asigure adecvarea acestei măsuri la realitatea socială și să dea un caracter constituțional normei de lege.
Pentru aceste motive, Curtea consideră că dispozițiile Legii privind sistemul unitar de pensii publice prin care se instituie egalitatea de tratament sub aspectul vârstei de pensionare între bărbați și femei nu este contrară prevederilor Constituției.
În 7 octombrie, președintele Traian Băsescu anunța că retrimite Parlamentului Legea sistemului unitar de pensii publice, solicitând stabilirea vârstei standard de pensionare la 63 de ani pentru femei.
Băsescu a menționat că legea a venit la promulgare după ce a fost declarată constituțională de către Curtea Constituțională și a fost semnată de ambii președinți ai Camerelor Parlamentului. „Din punct de vedere al legalității, nu am nicio observație asupra legii”, a precizat Traian Băsescu.
El a spus însă că la nivelul Administrației Prezidențiale a fost analizată legea, iat la articolul 53 alineatul 1 a constatat că se instituie vârsta standard de pensionare la femei și bărbați la 65 de ani.
„Sunt un susținător fără rezerve al egalității de șanse, dar și al egalității de tratament între femei și bărbați în fața legii”, a adăugat șeful statului.
Președintele Băsescu a precizat, însă, că nu poate să nu analizeze realitățile socio-economice și să constate că femeile au o situație mult mai grea decât bărbații.
„Plecând de la premisa că aici discutăm despre femei, că au serviciu, trebuie să recunoaștem că realitatea socială din România ne arată că o femeie care are serviciu, în sectorul privat sau de stat, mai are și un serviciu acasă, fiind prima și cea mai importantă responsabilă de gestionarea treburilor casnice, de creșterea copiilor. Deci, femeile fac o dublă muncă în România”, a mai spus șeful statului.
El a menționat că, de altfel, și legea trimisă la promulgare, la articolul 57 alineatul 4 și la articolul 60 alineatul 2, instituie diferențe de tratament între femei și bărbați, dând ca exemplu faptul că la balerini și la militari stabilește vârste diferite de pensionare între femei și bărbați.
Un alt argument invocat de Băsescu a fost că noua lege crește vârsta de pensionare pentru bărbați cu 3 ani, de la 62 la 65 de ani, în timp ce pentru femei cu 7 ani, de la 58 la 65 de ani.
